take your time

January 24, 2012

maraton

a trecut supararea de aseara, ascult intro si mananc migdale.
stau cu vreo 7-8 carti langa mine si ma uit la ele sa vad cu care sa incep.
unele sunt de rezerva pentru anii care urmeaza. 2 carti de baby homemade food foarte misto, o carte cu poveste, o carte cu creative play si altele cateva despre sarcina, despre primul an al copilului, cu somnul lui cu tot.
le-am comandat de pe book depository si sper sa imi fie de folos.
am adunat pareri, am cercetat recomandari si bloguri si la lista asta de carti am ajuns.

what to expect the first year

best homemade baby food on the planet
your pregnancy week by week
desi aici am si o varianta in romana (la ce sa te astepti cand esti insarcinata) cu care sunt la zi. nu toate informatiile se aplica, nu toate mi se par corecte. dar heidi isi face treaba si eu pot sa aleg ce ma intereseaza si evident lucruri cu care ma identific.

the petit appetit cookbook
creative play
the giving tree
healthy sleep habits

mai am cateva pdf-uri de la maria si cam asta e, deocamdata.

caci se pare ca am intrat intr-o cursa nebuna in care citesc mult (carti din biblioteca, carti imprumutate, reviste cumparate de prin aeroporturi) vad multe filme si evident citesc mult despre sarcina si copil. timpul nu mai are rabdare.
dar e bine. pentru ca am ajuns sa fac diferente, sa compar, sa inlatur din semnele de intrebare, sa aleg.
si totusi mai am intrebari. nu-mi e prea clar cu celulele stem si cu altele, dar usor-usor le descopar.

despre starea de spirit, numai de bine. nu mi-e frica, nu mi-e frica de nimic. pana la nastere cel putin. :) iar dupa, cand o sa ii vad fata lui bobita, cred ca o sa ma cam topesc.
cu starea fizica mai complicat, caci kg sunt inamicul personal nr 1 si apoi cele cateva contractii. dar sunt pusa pe fapte mari. masajul, inotul si cremuirile zilnice sper sa isi faca efectul la momentul potrivit. nicicand nu cred ca am mai fost atat de hidratata. atata apa si ulei pentru gravide! vointa exista.

January 23, 2012

iarta-ma parinte, caci am pacatuit

am pacatuit cu varf si indesat cand am injurat in gand niste oameni din seara asta de la teatrul de pe lipscani. oameni aia care au fosnit, fasait, care s-au miscat nepermis de mult pe niste scaune zgomotoase, care au lasat telefoane deschise si au cautat constant in genti cu fermoare sonore si in sacosi din plastic. nu imi amintesc sa fi avut o alta seara, in trecutul apropiat, atat de enervanta. o seara in care cu nerabdare am vrut sa vad o piesa mult asteptata, o piesa dupa 2 romane fantastic de bune: maitreyi si dragostea nu moare.
despre piesa si actori au scris altii.
eu vreau sa imi marturisesc pacatele in scris pentru injuraturile din gand.
ce-i drept, in sala asta de la teatrul de pe lipscani, se pare ca este imposibil de jucat o piesa de teatru. nu se aude mai nimic. mai ales una in care joaca printre multi altii si maia morgenstern, maia cea cu voce atipica si cu nuante extrem de joase.
in sprijinul comentariului legat de acest loc, trebuie sa recunosc ca am primit la intrare un flyer prin care organizatorii proiectului (cei care au pus in scena romanele - lucru de aplaudat de altfel) isi exprimau manifestul. un flyer cu un text din care o sa redau mai jos.
dar sincer, nu m-a ajutat deloc.
dupa ce am stat 2 ore, in care nu am zis nici pas si nu am scos un sunet din cauza scaunului (desi copilul din burta se misca in voie si in stanga si in dreapta, iar acasa dupa o ora de stat locului, innebunesc), flyerul este in zadar.
pentru ca desi maitreyi merita un teatru propriu-zis, asa si spectatorii interesati.
pentru ca oricat de mult mi-a placut jocul actorilor, muzica, piesa in sine, nu as recomanda-o. atata timp cat se joaca in acest loc. si cu spectatori ca cei din seara asta.

ce zice flyerul:
"maitreyi merita mai mult decat un spatiu alternativ. maitryei merita un teatru.
la aceasta concluzie au ajuns toti cei care au lucrat la acest proiect: actorii din distributie, scneograful, coregraful si regizorul.
ne-am propus sa demaram o campanie manifest pentru a construi de la zero un teatru care sa ne reprezinte, un teatru nealterat, cu spectacole care sa vorbeasca omului de azi.
avem nevoie de un spatiu nou, care nu exista in bucuresti in acest moment, un spatiu viu in care sa ne daruim neconditionat..."

sustin ce zice acest flyer. dar nu pot sa cred.
oare piesa asta chiar nu se putea juca in alta parte?
oare toti sunt niste ignoranti?
inclusiv eu?
oare nu exista nici un alt spatiu in care actorii se daruiesc neconditionat?
teatrul act atunci ce este?

sunt nervoasa. de fapt am fost. acum o sa ma uit la un serial buna. la downton abbey, clar.
atat de nervoasa, incat am venit acasa si m-am bagat in baie.
si ceea ce este de obicei ultimul lucru pe lista, inainte de culcare (cremuire cu uleiuri de gravida in zone specifice), s-a dovedit a fi primul, de data asta.
daca copilul asta al nostru va iesi stresat, saracul, sigur o sa fie din cauza acestei seri.

asa ca imi pare rau, dar literatura a batut piesa de teatru.
pacat de piesa.
daca asta s-a vrut a fi o demonstratie, m-a enervat cumplit.
sau poate tocmai asta era si ideea.

January 20, 2012

2012

ce am scris cu gri tine de trecut. de acum 2 ani.
ce am scris cu roz este cat se poate de actual.
s-au intamplat multe si totusi nu prea.

"
ma intreaba lumea, ce mai fac.
ce mai e nou.
nu e nimic nou.
sunt lucruri noi, desi nu par. li se intampla tuturor, intr-un fel sau altul.
si totusi viata mea e doar a mea.
nu am facut nunta, nu am facut copil.
am facut nunta. copilul e pe drum.
nu am slabit inca cele 15 kg. sunt la jumate.
am slabit toate cele 15 kilograme. le-am cam pus la loc de la inceputul sarcinii.
nu am facut nimic special.
inafara de cele de mai sus, nimic special.
si totusi, luna de miere cred ca e ceva special.
da, am fost in varf de munte inainte de paste. am fost ieri sa mananc peste bun la gratar, pe lac.
am fost acasa de Craciun si in tara lui Toblerone de Revelion.
si am mancat bun la Nana saptamana trecuta.
am fost la un film bun vineri.
am vazut un film bun aseara, The Descendants.
am inceput o carte la care rad mult.
citesc o carte la care nu rad, dar care ma tine in suspans.
lucrez cu placere pentru aceiasi clienti.
lucrez pentru alti clienti. uneori cu si mai mare placere. alteori, fara placere.
dar nimic nou.
jobul e nou. de 1 an. si colegii.
asta fac de obicei.
ma plimb mult. cu toate mijloacele de transport.
ma plimb la fel de mult. mai putin cu metroul, din pacate.
citesc mult. reviste si carti. si bloguri.
vad filme des. acasa si la cinema.
merg la targuri si prin piete. des. nimic special.
merg la concerte.
vizitez mame cu copii. destul de des.
scriu. cu placere.
gatesc. cu placere. (briose, my specialty:))
ascult muzica. d'aia veche si d'asta noua.
iubesc. acelasi baiat.
cam toate cele de mai sus. iubirea, cititul, targurile, concertele, copii, gatitul, scrisul, muzica.
in plus exista un simt al economiei. al economisirii. :)
si un simt estetic completat de zeci de idei care tanjesc catre o casa noua.

locuiesc in acelasi loc.
desi sper ca asta sa se schimbe.
doar cartea 'de pe noptiera' isi mai schimba locul.
fac multe si totusi nu pare nimic nou.
dar traiesc.
si culmea, maine e o noua zi.
o noua zi, cu intamplari noi, mancare libaneza si prieteni in vizita. fara violenta.

ce mai e nou?
un nou blog. in curand.
si un blog de nunta.
unul inspirat din experiente reale.

ah, si nu am facut voluntariatul la care ma gandeam.
dar se face.
ca sa simt ca traiesc si pentru altii.
se va face, da.
"

cum va fi oare peste inca 2 ani?

June 27, 2011

ani de liceu

cata placere sa vezi fosti colegi veseli si frumosi. si deschisi si curiosi. dupa 10 ani. 10!
m-am distrat la revederea de 10 ani de la liceu. am vorbit. ne-am pozat. ne-am povestit. dar ce-am mai dansat. cam 8 ore. pe toate muzicile. si ce-am mai ras.
unul mai schimbat, altul mai pistruiat, altul mai gelat. o fata mai motata, una maritata, alta frumos imbracata. dar toti veseli. cu chef de dans si vorba.
am retrait intamplari, am depanat amintiri, am mancat o mancare dubioasa, am comentat, am revazut lucrari cu planuri de viitor. cand se pare ca imi doream ca la 28 de ani, sa fiu maritata cu un arhitect, sa locuiesc in canada si sa lucrez la un post de televiziune. none of which is true. pe la un post de televiziune am trecut la un moment dat, dar e cu totul alta poveste. una mai frumoasa.

cata energie mi-a dat aceasta intalnire. a fost minunat. la 6 dimineata eram, intr-un final, in pat, moarta de oboseala, cu basici in talpi. basici care m-au impiedicat sa apas ambreiajul la plecare. dupa 3 incercari, am scos nenorocitii cu toc din picioare, in very very slow motion si am pornit desculta. dupa care am jurat un solemn divort pantofilor cu toc. pana la nunta. unde ma vor astepta niste tenesi comozi, dupa prezenta oficiala in cele mai frumoase, dar potential suparatoare, sandale.

am ratat strigarea catalogului si prezenta in fata clasei. din cauza accidentului hollywoodian, in care am fost implicata si care m-a tinut aproape de politie, cam 3 ore. dar ca sa citez politistul: 'sa zic mersi' ca nu a fost mai rau. mersi intr-adevar, dar daca nu s-ar fi intamplat si ajungeam as planned la liceu, in clasa mea, in banca mea, as fi zis multumesc mult.

April 28, 2011

maramures

as vrea sa zic atat: ca maramures este alta lume. ca este atat de bine acolo, incat as mai face 10 ore pe drum cu orice alta ocazie care s-ar ivi, doar ca sa mai stam in cerdac cu o carte in mana si sa auzim cocosul. sau cate un caine, sau cate o pasare, din ora in ora. sau mai rar. este atat de bine in casa traditionala, cu paturici colorate, caldura, paine pe vatra si oale de toate culorile si formele, incat as vrea sa repet experienta cel putin 0 data pe an.
am stat 3 zile si mi-a placut enorm. mai fusesem prin sighetul marmatiei si bifasem cele cateva obiective de interes (sapanta, memorialul victimelor comunismului s.a.). dar acum, am avut timp de plimbat pe carari, de mers printre dealuri, de intrat in casele oamenilor cu ateliere, de stat la vorba fara graba. am vizitat, in plus, muzeul satului maramuresean si manastirea barsana, cu ocazia invierii. minunat la barsana. la manastirea de maici, cu casutele din lemn si lume organizata, cu cosuri sosite la sfintit, oranduite dupa o gandire cu bun simt. frumos.
am primit o carte, scrisa de proprietarul casei in care ne-am cazat, despre viata din satele maramuresene si am citit asa: sa vizitezi maramures e ca si cum te-ai intoarce in trecut. nu stiu daca asa este, ca te intorci sau nu in trecut. dar intri intr-o lume in care generozitatea este la ea acasa. am intalnit oameni care mi-au spus 'Anisoara' cu cel mai mare drag, oameni care s-au oferit sa ne duca cu dubita prin sat, oameni de cinste, cum zice la carte.
in zona in care casele se intrec in frumusete, iar portile se inalta semete, nu poti decat sa te bucuri. sa incerci sa cuprinzi cat mai mult si eventual, sa faci si niste fotografii. si sa incerci sa revii. pentru bunastare, liniste, umor, fuste inflorate. si pentru o casa in stil traditional. cum e cea in care am stat.

March 31, 2011

legat de nunta

se pare ca pregatirile sunt foarte fun. fac liste peste liste, notez orice in carnetelul in zeci de culori, fac foldere si sub-sub-sub foldere. pentru ca vreau sa fac si aia si asa si asa. pentru ca am intrat pe mii de bloguri si de site-uri.
nu stiu cum o sa fie in ziua/noaptea nuntii. dar pana cand va veni, ma distrez cu bifarea ideilor pe zi ce trece. este fun, fun, fun.
mai scade elanul cand punem bugetul pe hartie, dar in rest, entuziasmul atinge cote maxime.
pentru prima si singura nunta, eu zic ca sunt on schedule. and all excited.

March 29, 2011

hasta luego

hasta luego, madrid.
pana peste vreun an-doi, maxim.
hai ca mi-ai placut.
la fel de mult ca intotdeauna.













casa in care am stat cu chirie era tot acolo. la fel de frumoasa, pe dinafara. cine stie ce schimbari or fi facut in interior. oare mai exista draperiile rosii si fotoliile de la ikea? dar telefonul public din holul apartamentului de 8 camere?
inghetata giangrossi era la fel de buna. cu dulce de leche, dupa cum spuneam, cu almendras si inca vreo 2 chestii.
strazile principale erau totusi cam prea populate. pe 19 martie a fost dia del padre. a fost innebunitor. la 10 cand am iesit din hotel in drum spre magazinul cu rochia fantastica, traficul pe trotuar era lejer.
la 1 cand m-am intors, de-abia mi-am facut loc printre spaniolii si turistii ahtiati. si vorbareti.
liniile de metrou erau mai lungi. fiecare din cele 12 cu cel putin 7 statii.
pretul unui bilet nu se schimbase.
vremea era perfecta. 23 de grade.









parcul retiro mirosea a iarba. si era plin ochi de plimbareti. dar ti-era mai mare dragul sa ii privesti: pe biciclete, pe trotinete, pe role, la picnic, cu paharul de vin.
am facut abstractie de romani. ii barfeau pe spanioli in stilul caracteristic.
am intrat in multe magazine. in prima zi in 5, in a 2-a in 10 si tot asa, pana am plecat, dupa 4 zile.
am probat rochii. am cumparat sandale. verighete. ratuste. 1 borcan. forme de briose. niste blugi si-o palarie. si fuet espetec si queso semi curado. yam. si-am adus si acasa.









am vizitat prieteni buni. am pupat o fata mica si draguta si punkista.
o fata cuminte si cu nume frumos.
am mancat pui peruan. si paellla. si tortilla. clar.

si dupa ce am batut zeci de kilometri, recomand asa:
magazinul Isolee
Musgo
Natura
Habitat
Butlers - nu are site, dar este pe Calle Hermosilla, nr 13
Papelmania
taverna lui javier bardem si a familiei sale: la bardemcilla
(h)arina - un fel de chocolat, dar muuult mai cool
si-au mai fost. dar mici si marunte. toate frumoase, dragastoase.

un ghid foarte bun ar fi asta. eu nu am cautat magazinele prea tare, desi asta am vrut sa fac. mi-au iesit in schimb in cale. pur si simplu. in plimbarile zilnice kilometrice. imi apareau in fata pe stanga sau pe dreapta. a fost un semn.
fapt pentru care am intrat in toate si am lasat restaurantele si cafenenele de pe lista pentru alta intalnire cu madrid-ul. de exemplu ojala. sau la musa. sau o revedere cu patatus.

iti multumesc madrid.

March 6, 2011

madrid in 2

dragul meu madrid,

au trecut cam 2 ani de cand nu te-am mai vazut.
te-am parasit acum vreo 5, dar stiu ca tu m-astepti oricand.
cu tortilla, cu patatas ali-oli si navajas, cu mariscada si cu paella, cu jamon iberico si queso semi-curado. cu dulce de leche si fuet espetec.
stiu.
le voi primi cu drag pe toate. am timp.
dar mai am ceva in minte. vreau sa imi deschizi calea catre cele mai frumoase magazine cu decoratiuni si vintage-reli, catre magazinul cu cele mai frumoase bijuterii (stii tu care), catre rochii pe masura si pantofi de cenusareasa. ce zici?
si vreau sa faci sa fie bine si cald si frumos.
caci mergem sa vizitam prieteni, cu fetita nou-nascuta, prieteni buni si nebuni.

sa stii insa, ca intre timp m-am schimbat.
m-ai cunoscut studenta si mi-ai oferit inelul de logodna.
acum sotie, ce primesc?
vin, sa stii. ma astepti?


cu dragoste,

fosta ta rezidenta si fana eterna
ana maria


ps: te-am inselat putin cu barcelona anul trecut. nu-mi pare rau. dar cred ca e bine sa stii. si sa te pregatesti.

January 27, 2011

the precious gift of silence

care tacere ar trebui direct asociata cu ascultarea, in timpul oricarei conversatii in care se presupune ca esti atent la firul epic.
am descoperit ca aceasta tacere este un mare dar pe care il poti oferi persoanei de langa tine.
oricare ar fi subiectul si oricare ar fi situatia, simplul fapt ca asculti fara sa vorbesti, sa intrerupi sau sa distrugi atmosfera este o binecuvantare. pentru ca interlocutorul nu ofera doar o ploaie de informatii. se descarca, se elibereaza si nervii se transforma in stropi de fericire uneori. sau pur si simplu in energie pozitiva. calm. lipsa de agitatie. pentru ca ai spus tot ce aveai pe suflet. si in plus, cineva te-a ascultat.
tatalui meu ii ofer acest cadou de cate ori am ocazia. ii face bine. si face bine si relatiei noastre tata-fiica.

December 28, 2010

liste pe paine

fac liste de cand ma stiu. liste, liste si iar liste.
sunt prietena buna cu ele si ne intelegem bine.
pentru ca dupa ce se incheie o lista, de multe ori bine, zic eu, incepe alta. si imi place asta.
are legatura un pic cu memoria, putin cu simtul organizatoric (datorita starii de imprastiala care ma cuprinde des), de cele mai multe ori cu volumul imens de lucruri.
deci, lista pentru cadouri, lista de cumparaturi, lista de reviste, lista de carti, lista de ingrediente, de condimente, lista de treburi administrative, lista de acte la fotocopiat, lista de culori, lista pentru cina in 2, lista pentru masa intre prieteni, lista de targuri, lista de fructe, lista pentru amazon, lista de cosmetice, lista de idei, de proiecte, de planuri. evident, unele le includ pe altele.
imi place cand ma apuc de facut o lista, pentru ca evident, imi place sa planuiesc. diverse.
dar si cand tai de pe lista, ce placere!
imi place sa stau cu ochii in soare sau pe pereti sau pur si simplu sa stau.
dar parca mai bine e cand nu stau si fac. multe. si cand ies toate, sau mai multe, bune, e genial.
o zi in care am combinat utilul cu placutul e geniala.

pai sa ma intorc la lista lui 2011.

December 20, 2010

less is more

oare vanzatorii nu stiu asta?
se pare ca cei de la bell'agio casa, adica magazinul minunat cu mobilier minunat si decoratiuni minunate (si multe altele minunate), nu stiu asta.
fapt pentru care, nu prea am putut admira si nici analiza aceste lucruri minunate, din cauza vorbariei vanzatoarelor care stateau pe capul meu, cu o incapatanare nedisimulata. si imi povesteau de una si apoi de alta, desi eu le instiintasem ca nu era prima data cand calcam pragul magazinului.
iar eu, naiva de mine, credeam ca pot sa fac stanga-dreapta, dupa care linistita sa imi continui cautarile. aveam cu mine my self judgement si my own budget, asa ca nu mai imi trebuia nimic.
inteleg foarte bine nevoia vanzarii prin recomandari, explicatii, sugestii. si urmarirea la pas, prin tot magazinul, pentru ca, nu-i asa, daca aveam nevoie de ceva si nu aveam pe cine sa intreb. dar toate astea au o limita. o limita care, odata depasita, te scoate mai degraba din magazin.
ceea ce am si facut.

December 7, 2010

barcelona iti da aripi










este extraordinara in orice anotimp.
este energica la orice ora.
este frumoasa in port, in centru, la colt de strada, in parc de resedinta, oriunde.
este frumoasa, frumoasa.

ma plimb pe strazi cu zambetul pe buze si ma uit la oameni. la turisti, la catalani, la spanioli, la mimii de pe rambla. merg in port, ma opresc la un targ de vechituri, cumpar un cortazar, un fresh de cocos din boqueria, un fruct, pe care-l mananc pe bancuta. intru in desigual, clatesc ochii, nu cumpar. desi este atypical spanish wear. opresc pe alta bancuta. ajung la topshop, ajung la chandal, plec incarcata cu filme. ma opresc pe o alta bancuta. intru la un muzeu, la un h&m, poposesc in piata. pe jos. uite un restaurante. iau un bocadillo. sa il mananc afara. pentru ca oamenii din strada sunt, intotdeauna, cei mai fascinanti. mai ales in barcelona.

ps: am fentat greva controlorilor in cel mai fericit si involuntar mod posibil. am plecat vineri si m-am intors luni, asa ca printre picaturile starii de urgenta.

November 30, 2010

despre salt, cu bucurie

















un salt cu parasuta, in tandem, costa bani. multi.
dar "unless you do, nothing is". dupa cum citeaza sorin tranca un autor senzational. nu am aflat inca cine e.
asa ca daca n-o faceam, nu stiam cum e sa te arunci in gol, printre nori, de la 3200m.
si nu simteam asa o bucurie. asa o senzatie de libertate. asa o lipsa de control.
cand adrenalina pune stapanire pe tine si ajunge in sange "determina cresterea frecventei cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor si pregătirea organismului pentru o producere masiva de energie prin arderea lipidelor si sinteza glucozei." asa zice wikipedia.
iar eu nu pot decat sa fiu de acord cu producerea masiva de energie.
pentru ca mi-a dat o energie saritura in gol, de m-a tinut pana jos si cateva ore dupa.

urcam cu avionul si ma gandeam: oare am retinut toti pasii, toate explicatiile instructorului?
cel mai curios a fost cand mi-a spus ca acolo sus, inainte de salt, o sa imi pot controla cu greu picioarele. dupa care mainile.
read my lips, caci asa a fost. am scos piciorul drept in atmosfera aia, printre nori, intr-un zgomot infernal si in loc sa il sprijin de scara, ma chinuiam sa il aduc inapoi. :)
cu stangul a fost mai usor.
si am sarit. fara sa vad nimic. in-cre-di-bil.
cu ce sa zic ca seamana? cu nimic.
este cea mai noua si puternica senzatie.
fata paralizeaza, nu poti schita vreun gest.
sa rad, sa tip? cum naiba, in zgomotul si in vantul ala?
-2 grade. frigul nu se simte.
se simte caderea. maxim 1 minut.
apoi se deschide parasuta.
si pot vorbi.
si tip.
mai trec 5 minute.
suntem jos.
aterizarea nu e reusita, caci ajung in fund.
si rad involuntar si nu imi vine sa cred.
gata.

asta a fost. 1 secunda din viata. una de nebunie.
si vreo 30 printre nori.
restul e bucurie.

November 29, 2010

hai ca misia a fost grozava

a cantat, a facut pauza de 15 minute, a vorbit mult, ne-a incantat.
a vorbit in engleza, in portugheza, 2-3 cuvinte in romana.
de cantat, ne-a cantat in engleza, spaniola si franceza. si in portugheza, clar.
si ne-a povestit una-alta si cred ca s-a distrat. si i-a placut la noi. cica mai revine.
cu mici exceptii, si mie mi-a placut de ea in seara asta.
si de muzica ei.
of, lisabona! mai vin, sa vad barrio alto fara graffitti.



doamne, bani si timp sa avem de mers la concerte. caci chef, intotdeauna.

gesturi de prietenie

acum 12 ani, mi-a cerut prietenia. fara cuvinte, doar din gesturi si din simpatie.
am dansat toata seara. mirosea a bere.
a doua zi l-am batut la table. tocmai sus, pe deal, la poiana marului.
i-am scris numarul de telefon pe un servetel, in tren spre ploiesti.
ma vizita constant si ne intalneam, initial, la scara blocului. apoi oriunde.
dupa o vara, am renuntat la prietenie. dintr-o nebunie.
dar ii scriam vederi din calatorii prin lume. dintr-o placere.
apoi ma vizita in vis. si nu intelegeam de unde legatura stransa si siguranta ca ne-om mai vedea.
acum 9 ani, l-am revazut. o data, de doua ori, de trei ori.
intram la facultate.
a 3-a oara a fost cu noroc. m-a scapat de 2 sacosi, pana la usa casei.
si apoi am tot iesit. oriunde. in tara si inafara.
si ne-am iubit.
acum 2 luni mi-a cerut din nou prietenia. oficiala.
si pe viata.
si i-am plans in brate, caci mi-am adus aminte de visele mele.
acum o saptamana, i-am devenit sotie. in acte si in fata a 2 martori dintre cei mai dragi.
nu ii port numele, dar ii port iubirea.
si vesta de la zara.
si fularul primit in dar.
si ii port de grija.
caci inainte sa imi fie sot, imi este cel mai bun prieten. si ii spun orice.
si imi este iubit. fapt pentru care il iubesc.
in continuare il bat la table. si la ping pong, uneori.













* Radu Chindris.
Multumesc. :)

November 15, 2010

libertate. inainte de toate.

cat de mult te poate influenta un film?
cat de mult te poate bucura un act artistic facut din cea mai inocenta pasiune?
pana unde poti merge pentru a-ti indeplini visul?

viata bate filmul. dar noroc cu filmul ca a adus viata pe ecran.



man on wire

November 6, 2010

desenele mamei

intr-un carnetel prafuit, aruncat undeva intr-un colt de camera, am gasit azi ceva nemaipomenit.
mama mea cea draga, profesoara de biologie, femeie frumoasa cu picioarele pe pamant, isi nota citate din carti, interpreta vise, scria niste poezii si desena modele de haine.
continua sa ma uimeasca. incredibil de frumos.



November 4, 2010

marti inainte de craciun

intr-o marti, cu mult inainte de craciun, am fost sa vad filmul marti, dupa craciun.
o poveste in care sotul isi insala sotia cu stomatoloaga.
am plecat de la cinema contrariata si usor dezamagita.
cred ca subiectul asta merita mai multe reactii si mai mult timp pentru digerat.
nu stiu de ce cred asta. daca as fi intr-o situatie ca asta, nu stiu cum as reactiona. sper totusi sa nu mi se intample vreodata.
probabil ca unii nici nu au reactii.
si cand zic reactii nu ma gandesc la urlete, tipete, injuraturi. ci stari de suflet.
ma asteptam sa plec de la filmul asta cu mai multe intrebari, sa ma puna mai mult pe ganduri.
ma rog, simplul fapt ca scriu despre el, inseamna ca m-a pus putin pe ganduri.

jocul actorilor in schimb, genial. al tuturor.
mirela oprisor cel putin, se arata in toata splendoarea ei la aflarea vestii.
iar cea mai tare faza mi s-a parut bucata in care el marturiseste.
sotia il intreaba ce are de este asa tensionat.
el ii raspunde: sunt foarte indragostit.
ea pare ca zambeste usor. (evident, crezand ca se refera la ea)
el continua: am cunoscut pe altcineva.

si de aici parca se rupe ceva. din partea lui, mai ales.

recomand filmul pentru toti actorii care joaca. asta e clar.

am un nepotel si asta imi ocupa tot timpul





















ok, nu chiar tot timpul. timpul petrecut la ploiesti. :)

October 4, 2010

intamplari in miez de zi

cat iti e dat sa auzi cand fugi pentru o ora de la serviciu, in miez de zi!

la metrou:
"Sa mergem sa vedem Dragostea dureaza doar 3 ani" (barbat)

in autobuz:
"Bai, stii cine m-a zis la Stefanescu? Ana aia. N-o am deloc la inima. O salut doar din respect asa."
(barbat)

si in acelasi autobuz, se descopera intre timp un hot. un hot care se invarte si se rasuceste cu neastampar, pentru a gasi cea mai apropiata geanta de mana lui de taran. atenteaza si la a mea. eu ma fac ca nu mai pot sa respir, zic pardon si incerc sa iau alta pozitie, cu geanta ridicata la nivelul bustului. greu, intr-un autobuz plin ochi. doar asta cauta si el!
doua femei, in varsta, amandoua blonde, imi fac semne sa fiu atenta la hot. eu incerc sa le raspund din priviri ca am observat prezenta nenorocitului.
la prima statie, coboara foarte multa lume. deodata, il vad pe hot scaldat in pumni si palme de la unii barbati, din autobuz, enervati. ma uit la el cum si-a tras privirea de nevinovat si vocea de copil de 3 ani. parca i-as da si eu cu geanta in cap.
dar mai bine sa imi vad de drum. au facut altii ce trebuia.
cat ma bucur. nu stiu ce sa zic, dar ma bucur ca a primit cateva secunde de bataie zdravana.

iar mai apoi, mergand pe jos, un mos ma vede suparata (tot cu gandul la hot, clar) si zice ca vrea sa ma consoleze.

!

September 24, 2010

de vis

cred ca m-am odihnit prea bine in concediul asta.
altfel nu se explica visele constante.
de o saptamana incoace visez si nu ma mai opresc.
visul cu new york-ul, visul cu casa cea noua, astea nu sunt noutati.
dar am visat azi-noapte lucruri ciudate.

se facea ca ma grabeam sa ajung la un concert The Doors.
inaintea lor canta Coolio. (!)
nu stiu ce era cu acest Coolio. doar atat am retinut: cantau in deschidere. mhmmm.
si am ajuns undeva intr-o cladire, ce parea a fi Teatrul National. alergam de colo-colo in cautarea lui jim morrison. nu stiu ce aveam cu el, dar vroiam sa il vad de aproape.
concertul lor era in exterior, intr-un loc ce parea a fi Zone Arena.
iar Teatrul National reprezenta cumva partea de culise. :)

nu l-am gasit pe om si am iesit afara.
si au inceput. nu am retinut cu ce. ma gandesc, ma gandescm, ma gandesc, dar nu stiu.
stiu doar ca, deodata, la finalul primului cantec, oamenii pleaca. cei din public adica. o iau care pe unde si se goleste totul.
morrison se uita ciudat, se enerveaza si iese de pe scena. pleaca si ei. membrii formatiei adica.

eu, disperata, nu stiu ce sa fac mai intai. nu stiu ce s-a intamplat, nu inteleg, dar eu pe el in caut.
ajung iar in holul Teatrului National. incep sa deschid usi. o femeie-organizator ma intreaba ce caut sau pe cine. ii zic, si surprinzator de rapid si cu o voce calda, ma directioneaza spre o alta usa. intru, timorata de-a dreptul si ii vad. isi strangeau diverse. si morrison iese primul. nervos. nici nu se uita la mine. cu o caciula kaki, tricotata, de sub care ies zulufii renumiti.

aoleu. incep sa alerg dupa el. madalina, prietena cu care am venit la concert, vrea sa ma ajute sa il oprim. am in mana o foaie A4 care sigur semnifica ceva, nu mai stiu. pe ea vroiam sa primesc autograf. ajungem la el, se intoarce intr-un final si eu ii zic niste lucruri, cu lacrimi in ochi. nu stiu ce. dar se uita la mine, semneaza foaia si capat si o imbratisare. si pleaca.

asta da legatura emotionala cu un cantaret preferat.

de unde si song of the day.

August 4, 2010

favorites

asa imi vine uneori sa caut reclame si sa le re-re-re-revad. pe alea foarte bune, evident.
iar cea mai buna este asta.
cel mai bun mesaj intr-un spot tv.

"
Here's to the crazy ones
The misfits
The rebels
The troublemakers
The round-pegs and the square-holes
The ones who see things differently.
They're not fond of rules and they have no respect for the status quo.
You can quote them, disagree with them, glorify or vilify them
But they only thing you can't do is ignore them.
Because they change things.
The push the human race forward.
And while some may see them as the crazy ones,
We see genius.
Because the people who are crazy enough to think they can change the world, are they ones who do.
"

July 26, 2010

life in a day

am aflat despre proiectul life in a day chiar in ziua de 24 iulie.
life in a day care inseamna sa iti filmezi viata in data de 24 iulie.
bucati din viata, pe cat de normale si obisnuite, pe atat de speciale si extraordinare.
bucati care se posteaza pe youtube si din care riddley scott si kevin macdonald aleg, pentru le pune apoi cap la cap in experimentul lor cinematografic.
tocmai pentru ca am citit despre aceasta idee in ziua respectiva, am zis ca trebuie sa fac ceva.
semn sau nu, coincidenta sau nu, am filmat una-alta.
daca trimit sau nu filmuletul, nu stiu. ca parca am ratat niste momente. si tare le-ar fi stat bine intr-un astfel de colaj. ba am mai filmat si cu telefonul. nu cea mai decenta calitate.
desi aveai voie si cu telefonul.

astfel incat vreau sa consemnez ca in 24 iulie:
- am vazut cel putin 8 accidente de masina pe autostrada soarelui. nu in lant. cate un grup de 2, 5, 3, 5, 6 masini si tot asa, la fiecare 100 de m. nimic grav. si totusi nemaivazut. si neexplicabil.
- am fost la mare, am mancat porumb ca de obicei, am petrecut ziua in galagie (spre deosebire de a 2-a zi, cand am stat intr-un loc excelent care mi-a permis sa citesc frumoasele straine si sa rad cu pofta, in voie)
- am mancat miez crud de nuca pentru prima data pe anul asta
- am fost la concert MIKA unde am cantat si am dansat pana la ultima nota si unde m-am minunat cu tot sufletul la aceasta bucata de om care s-a miscat cu drag pe scena de la H20, a vorbit in romana si s-a bucurat maxim. asta pe langa show-ul exceptional pe care l-a sustinut.
- mi-am facut tatuajul temporar de la Orange: un delfin :)
- am intrat de vreo 4 ori in apa. fie ea si murdara.
- am vazut cum arata o camera dubla la Rex (si dupa ceva timp petrecut acolo, tot am plecat cu ceva de valoare: Frumoasele straine de la parterul hotelului :))
- m-am jucat cu Adela de 4 ani
- mi-am tinut nepotelul de 3 luni in brate pentru aproximativ o ora, iar el a stat cuminte si a scancit doar pe alocuri
- m-am bronzat
- m-am gandit: oare ce-or filma altii in data de 24 iulie?

de-abia astept sa vad aceasta time capsule innodata cu povesti de viata.


July 22, 2010

tot cu gandul la Friends

de curand am vazut asta.
si mi-o placuuuuut. mult!




















sper sa fie corecta informatia.

June 26, 2010

totul despre sex 2

este too much. mult din tot. exagerat, ametitor, provocator. foarte foarte stralucitor.
si in acelasi timp fabulos. surprinzator.
ai vrea sa il revezi pentru a cerceta mai in detaliu apartamentul lui carrie sau perspectiva new york-ului sau hotelul/souk-ul din abu dhabi (ma rog, maroc :) sau tinutele fetelor de-a dreptul fabuloase.
dupa ce ai depasit nivelul asta, nu mai e nimic de el.
nu mai e nici totul despre sex, as we know it. :)
si probabil incepe sa te enerveze din ce in ce mai tare promovarea insistenta a unor branduri.

scenariul e tare prost, replicile sunt fortate, parca nepotrivite sau sleampate.
dar gesturile si actiunile fetelor fac cat o portie imensa de ras.
de ras cu pofta.
asa ca am ras si mi-a placut.
si pentru o seara intre fete, a fost rasul si mai copios.

bonus: penelope cruz apare cam 2 minute si este extraordinara.

June 25, 2010

the fun theory

how fun can be throwing out the garbage?
much fun.
at least in sweden.

cannes lions agrees with a grand prix.



World's Deepest Bin

see also, the Piano Staircase.

creative credits:
Title: THE FUN THEORY
Advertiser/Client: VOLKSWAGEN SWEDEN
Product/Service: VOLKSWAGEN BLUEMOTION
Entrant Company: DDB STOCKHOLM, SWEDEN
PR/Advertising Agency: DDB STOCKHOLM, SWEDEN

dolce interactiv

aventura romtelecom continua. de data asta, cu un episod simpatic.
e ca si cum Dumnezeu nu vrea sa ma cert cu romtelecom.
nu ca eu as vrea.
si mi-l scoate in cale la drum de seara, in zona centrului vechi, cu tot cu mimi si cu flyere despre dolce interactiv. mimul si el de altfel interactiv. alaturi de flyer, o domnisoara vorbareata imparte cate un jeton, pe care il introduc in cutia romtelecom si apas play, pause si rewind, iar mimul se ghideaza dupa aceste comenzi. interactivitate, evident.

nu doar ca experimentul cu mimul mi-a facut mare placere sau ca am facut si o fotografie impreuna (in care a aparut cu ocazia asta si verisoara cu care nu ma mai vazusem de mult timp), dar am si aflat exact unde este noul magazin de pe unirii (pe care nu-l zaream in fel si chip din masina) si am mai intrebat si una, alta, despre dolce interactiv, pe care vreau sa mi-l instalez in curand.

astfel incat, comunicarea romtelecom imi face mereu surprize placute.
dupa printurile despre clicknet pe care le-am decupat cu drag si le-am citit in detaliu, se intampla familia Telcu, se intampla lucruri interesante.

dar daca relatiile cu clientii ar fi precum comunicarea din media sau precum angajatii de la acest nou magazin de pe unirii (unde am recunoscut-o pe d-na la care plateam in mod constant in vitan), ar fi excelent.

astept azi-maine sa ridic poza cu mimul si cu natalia, si apoi ma dau mare.

June 24, 2010

relatii cu clientii

angajatii de la romtelecom (relatii cu clientii) sunt ori prosti, ori isi bat joc de mine.
de o saptamana nu merge telefonul, nu merge netul.
sun la un nr. vorbesc cu o tanti.
imi cere nr de fix, nr de mobil si adresa.
"ca sa trimitem pe cineva sa verifice la fata locului, in caz ca nu se rezolva din calculator."
"cand sa vina?"
"maine?"
"dupa 6 se poate? ca eu mai devreme nu pot."
"da, sigur."

suna unul pe la ora 5 si zice: "doamna, dar noi nu mai lucram dupa ora 18."
"bine, atunci dimineata," ii zic. "pana in 9."
"da, dar dimineata, nu incepem inainte de 10."
wow.
"atunci la 10 jumatate." fie.
"intre 10 si 11 suntem la dvs."
ok.

se face ora, nu vine nimeni.
nu se mai intampla nimic. ii sun.
vorbesc cu altcineva.
nu pot garanta o ora fixa. poate omul a avut alte treburi, d'aia nu a ajuns la mine.
wow.
"pai nu am stabilit cu el ceva? nu m-a sunat el?"
degeaba.
"si la ce ora vreti?" ma intreaba.
pai ce mai conteaza?
"eu am vrut dupa 6, mi s-a spus ca programul se termina la 6. si a ramas dimineata."
"cum sa se termine la 6? avem program de la 8 la 20."
na-ti-o buna!
astia sunt ori prosti, ori isi bat joc de mine.
a ramas ca femeia sa vb cu oamenii de pe teren si sa ma sune.

pana a 2-a zi nu a sunat nimeni.
dimineata, in schimb, o femeie ofuscata zice:
"a venit cineva la dvs aseara, in jur de 6 si v-a asteptat vreo ora."
ceeeee?
"pai nu a ramas sa ma sune cand vin?"
"pai atunci au putut ei."
"pai mie mi s-a spus ca nu se mai lucreaza dupa ora 6."
"pai nu se lucreaza. dar au venit special. si nu v-au gasit."
"si de ce n-au sunat?"
"pai daca dvs ati cerut dupa ora 6?"
"da, dar dupa aia mi-a sarit unu' in cap ca nu se poate asa tarziu."
astia deci sunt ori prosti, ori isi bat joc de mine.
si se mai si rastesc in telefon.

acum nu se mai poate decat sambata. adica in 2 zile. nu se stie la ce ora. pana in pranz, cel putin.

din pacate nu am intrebat numele vreunuia dintre ei.
ca o sesizare n-ar fi stricat.


update (25 iunie - cu o zi inainte de intalnirea propriu-zisa):
problema s-a rezolvat. de la 9 dimineata, am net si merge si telefonul fix.
pentru ca internetul este atotputernic si omniprezent si o postare face, suprinzator, cat o problema rezolvata.
asta m-a bucurat tare.
precum si promptitudinea romtelecom de ieri-pe azi.
PR-ul lor isi face treaba.

oare se va mai intampla vreodata?
eu sper sa am net pe vecie si o lipsa de griji vizavi de telefonul fix. mai departe, no comment.

concluzii:
- relatiile publice nu sunt acelasi lucru cu relatiile cu clientii.
asta pentru cine incurca si acum oalele. doamna de la un birou stie sa rezolve problemele mai bine si mai rapid decat doamna de la un ghiseu.
- angajatii romtelecom de la relatii cu clientii NU isi bat joc de mine. sunt niste simpli angajati din eterna si fascinanta Romanie.

si totusi, programul pentru deranjamente e de la 8 la 20 sau de la 10 la 18? :)

June 23, 2010

visul real(izabil)

shukar collective ii dau inainte cu fata mea, fata mea.
eu insist mereu pe casa mea, casa mea.
obsesia s-a transformat in vis si aseara am visat casa.
casa pe pamant cu o bucatarie imensa si destul de lunguiata. care dadea intr-o baie si apoi afara in curte. cred ca baia trebuia sa fie o camaruta, dar daca asa am visat...
cu pereti scorojiti si distrusi, la care ma tot minunam, gandindu-ma cat o sa fie de lucru. saracul Gelcu, in visul meu urma sa aiba mult de lucru.
din bucatarie se intra si intr-un living mare, cu geamuri late si parchet vechi si inchis la culoare.
cu usi albe din lemn si totul foarte luminat.
dintr-odata, vopseam un dormitor verde aprins, in timp ce zugravul era ocupat cu un crem in alta camera.
ce-i drept verdele aprins trebuia sa fie un un verde marin, precum apa de mare din Croatia.
si se facea ca mai locuiam cu o familie in casa.
si odata ce ieseai prin usa din spate, dadeai de cusca cainelui care latra ingrozitor. si era verdeata in jur, era curte, era un gard mic.
nu stiu ce sa zic despre anumite detalii, care nu sunt deloc de acolo, din 'casa de vis'.
dar asa un vis clar despre casa in care as putea sta, nu am mai avut vreodata.
parca nu vroiam sa ma trezesc.
dar m-am trezit. cu sperante.

June 10, 2010

vand biblioteca

E de la Mobexpert.
E compusa din 4 corpuri.
E in stare foarte buna.

La pret de 1500 Ron.

3 corpuri

Dimensiuni Corp 1:
L=1,00
A=40
H= 1,58

Dimensiuni Corp 2 (tv):
L=1,00
H=1,30
A=55

Dimensiuni Corp 3 (cel mai inalt):
L= 1,00
H=1,90
A=36

Dimensiuni Corp 4 (cu geam):
L=55
H=1,90
A=35

Pentru cei interesati, mai multe imagini, pe mail.

*Cartile si filmele si ce mai este pe acolo, sunt proprietate personala. :)


update: SOLD! Cumva, tot in familie a ajuns. :)

June 7, 2010

monday can be happy

pentru ca e cald afara.
fapt pentru care, dedic zilei de azi melodia...



pentru ca pe unde am mers eu, nu a fost aglomerat.
pentru ca am suc de portocale pe masa, freshly squeezed.
pentru ca de azi, am din nou, crema hidratanta. din aia buna.
pentru ca am avut un weekend frumos.
dupa aniversarea unui tanar adult de 30 de ani si intalnirea in gradina de vara, cu o tanara mama cu al ei Hugo de 3 saptamani si respectiv al meu nepot, azi am inceput ziua cu o tanara si vesela gravida. sigur va fi ceva de capul saptamanii asteia, daca incepe cu happy monday.

deci de ce happy?
pentru ca diseara mergem la concert.
pentru ca, tot diseara, mancam rosii cu vinete.
pentru ca blue air are, azi, bilete cu 25% reducere.
pentru ca tocmai am stabilit ca merg la totul despre sex 2, cu fetele.
pentru ca se finalizeaza deja planuri de zugravire.
pentru ca viitorul suna bine. na!

se apropie bookfest, street delivery, tiff sibiu. cate si mai cate.

June 3, 2010

magazine arabesti in bucuresti

ca sa nu uit.

"- Macelarie Halal (str. Virtutii nr. 9) - pentru cei din Militari si din Drumul Taberei.

- Macelarie Kasap (Sos. Andronache nr. 3, Colentina) - lipita de o patiserie turceasca, pe o strada care mai adaposteste inca vreo doua macelarii arabesti.

- Macelaria Sultan - din spatele cofetariei Tip-Top din Crangasi

- Macelaria Abu-Bacri (str. Berzei nr.58), aproape de piata Matache. Au o gramada de condimente, dar si apa de flori de portocal si trandafir, amestec pentru kofta (chiftele arabesti), un humus foarte cremos si o gramada de conserve (cu sarmale, vinete umplute, naut, fasole).

- Macelaria de pe Calea Mosilor (pe partea dreapta cum mergi spre Obor) - au carne marinata, conserve de naut, fasole fava, linte etc.

- Magazin arabesc pe Calea Mosilor (tot pe partea dreapta cum mergi spre Obor, dupa ce treci de intersectia cu Mihai Eminescu) - nu au macelarie, dar gasesti nenumarate bunatati: bulgur, naut, apa de trandafiri, dulceata de smochine, linte, fasole, sirop de rodii, dulciuri arabesti, multe feluri de conserve (sarmale, vinete, humus, fasole) si condimente specifice.

- Macelaria de pe Strada Ritmului (aproape de intersectia cu Bd. Ferdinand) - gasesti carne marinata, plus conservele traditionale enumerate mai sus.

- Macelarie Kasap de pe Strada Jiului."

sursa: good food.

+ in Drumul Taberei, in piata Moghioros mai este o macelarie Halal.

si mai vine un articol.
pentru ca, pazea! ma apuc sa experimentez.

May 28, 2010

bucuresti via cluj

in cateva ore plecam spre cluj.
spre tiff.
de cativa ani, tot vreau sa ajung la tiff.
sa vad multe filme, filme bune si proiectii speciale.
sa vad cluj-ul.
acum gata, mergem.
e o bucurie. mi-am stabilit programul, am vazut trailere o groaza, am citit recomandari si critici.
sunt multe de vazut. si daca se poate si o vizita prin cluj, pentru prima data si o vizita la sulina turda. tot pentru prima data.
o placere.
si totusi este trist in lume.
nu e starea care trebuie.
a picat prost momentul.
imi trebuia si bucuria de viata, pe langa bucuria de filme.
noroc cu atatea filme care o sa ma tina ocupata.
noroc cu proiecte multe la serviciu.
noroc cu reviste multe si carti de citit acasa.
caci in rest, e trist.

May 18, 2010

somn fara voie

undeva prin clasa a 6-a sau a 7-a am adormit cu capul pe birou, pe cartea de geografie.
cred ca muream de somn. si pana sa cad lata in pat, am pus capul pe carte si direct in vis.
teribil s-au mai amuzat parintii cand m-am vazut dormind pe birou.
vroiam sa imi bag geografia in cap cu orice pret.

aseara, am patit cam acelasi lucru. desi jerome k. jerome e amuzant din cale afara si rad de una singura pana la lacrimi cand il citesc, aseara l-am dat uitarii pentru un somn de vreo juma de ora pe canapeaua din bucatarie. simteam cum se inchid ochii si odata cu ei venea si sila cea mare de a ma ridica de pe canapea sa iau calea patului. precum copiii mici care adorm instant, am lasat usor cartea din mana si somn, dulce somn.

asa vine el, deodata, somnul cel mare, cand weekend-urile sunt mai ceva ca o zi de lucru.

May 13, 2010

cum sa te cheme, bicicleta draga?

trebuia sa gasesc un nume pentru o bicicleta. urmeaza promotia la care se ofera o bicicleta. draguta, practica, tot tacamul. ce nume sa ii dau?
si am inceput. de la nume destul de banale, la tot felul de combinatii. fiecare cu alte idei.
cu niste criterii, evident. dar hai sa gasesc un nume puternic, simplu, clar. sa sune bine.
nu imi vine sa cred insa cum am ajuns la niste nume, care existau deja. nici macar nu stiam de aceste biciclete. frumoase toate. Volta, Strida, Vika, Beta, Mira. pe ultimele 2 le-am gasit si in variante de Betta si Mirra. care o fi corecta?
am tras linie la un moment dat. sa vedem ce se aproba. ca sa-i facem botezul.

pana una alta, cat de bine arata o Vika.sursa foto.

May 9, 2010

the week

adica saptamana in care s-a nascut primul meu nepot. il cheama hugo si e tare simpatic.
plangacios in prima lui zi, dar cuminte si foarte expresiv in urmatoarele 3.
are french&romanian blood si multe hainute si jucarii dragute.
inafara de cool aunt ana, mai are o matusa si 2 unchi.
unii o sa-l plimbe prin toata romania, altii prin franta in lung si-n lat.
dar toti o sa-l iubeasca mult, mult.

tot saptamana asta, mi-am cumparat bicicleta de la ciclop si m-am plimbat cu ea, pentru prima data in bucuresti. si de atunci am inceput sa merg cu ea si la serviciu.
90% placere, 10% emotie.
emotiile apar in intersectiile aglomerate, pe stradutele intortocheate cu multe masini parcate pe carosabil sau lipsa spatiu pe trotuar. in rest e o placere.

am facut pentru prima data supa crema de linte, mazilique style, si a iesit foarte buna. la sugestia mariei, am mancat-o cu ceapa verde, dar si cu cateva ridichii, caci mi s-a parut combinatia perfecta.

am mai slabit 1 kg. doamne ajuta, cu toata vointa inainte, inca vreo-luna asa.

am fost la targul handmade de la gradina oar. nu orice fel de targ. si am plecat cu 3 lucruri colorate si dragute, care se intrezaresc in imaginea de mai jos, cu 2 sapunuri de la miobio si 2 creioane DoR. pentru pantofii verzi si colectia Doors, chiar nu am mai avut bani.

sursa foto: hypestreet.

o saptamana foarte buna, zic eu.

May 4, 2010

speech-ul marca al pacino

s-au aliniat astrele cum-necum, regizorii au pus cariera lui al pacino la cale si i-au dat cele mai moralizatoare roluri. iar omul a jucat exceptional rolul de mentor, de lider, de autoritate, in orice domeniu ar fi acela.
oare nu au toate filmele lui al pacino, cate un discurs inspirational, motivational, o pilda inteleapta, o povata, o zicala, o morala?

Devil's advocate (care tocmai s-a incheiat pe TCM)

Any given Sunday



A scent of a woman
The insider
City hall
The recruit
Scarface
Godfather
And justice for all
Donnie Brasco
Merchant of Venice
Ocean's 13

si cred ca mai sunt.

* great interview with Al Pacino on Actor's Studio.

May 3, 2010

love in the time of crisis

economic crisis, that is.
as economic crisis may affect relationships as well.
therefore, love in the time of crisis needs:
attention
patience
romance
craziness
imagination
responsibility
understanding
trust
emotional resources
impulsive acting
as well as rational behavior
and then again patience
romance
and craziness.

April 29, 2010

Cannes Lions - The 7-day creative picnic

We had Christmas in December and Easter in April. We had the Mother’s Day in March and Halloween in October. We had St. Valentine’s in February and the Labor Day on May 1st. Each celebration has, more or less, its own time.

In June, we have Cannes Lions. Everybody knows it. The international advertising schedule is set, based on the one week in June where awards come as takeaway fresh products, the red carpet is everybody’s blanket and the entire gathering is a picnic blast. Only instead of the green grass, we have the sandy beach on the French Riviera.
Isn’t this a treat you want to be a part of? 7 days of creative burst, pure joy and international recognition of grand ideas. The most exciting week of the year. You can say anything about this one week, but nothing related to boredom.

Choose a seminar, choose a workshop, take a look at the screenings, socialize in Spanish, English, German, French or whatever language you prefer, check the Act Responsible exhibition, check the stands, the magazines, go back for one more seminar or another half hour of screenings, invite Erik Vervroegen to a dish of moules marinieres nearby, take a photo with Droga and then do some more. Not to mention the festival surprises you can only see on the spot. You may have never been or felt so alive. You may have never felt that time is not to be spared.


In its 57th year, Cannes Lions is ready, once again, to shake the grounds of advertising:
- 48 seminars
- 16 workshops
- daily master classes on the Young Lions zone
- daily screenings and exhibitions
Win Wenders, Spike Jones, David Droga, Hermann Vaske, Sir Martin Sorrell, Nick Law, Jeff Godby, Bob Greenberg among the top speakers
- The Cannes Creative Leaders Programme
- and many more surprises, all of them in 7 days only

Join the picnic and make this one week in June as creative as possible!

April 28, 2010

amalia respira adanc

piesa a fost ravasitoare. tulburatoare. cum sa ii mai zic?!
nu am cuvinte sa descriu starea. doar sentimente, simtiri, reactii, ganduri.
actrita a fost teribil si minunat de expresiva.
veselia ei de la inceput, contagioasa. la fel si tristetea de la final.
am ras cu pofta cand a cantat mos craciun cu plete dalbe si am plans involuntar la final cand si-a luat zborul.
mi-am amintit de copilarie, de veselia de atunci, de jocurile simple si incredibil de amuzante, de tipetele inocente, de mama. mi s-a facut dor. dar am si multumit in gand ca am scapat de alte lucruri. daca as putea, n-as da timpul inapoi. l-as schimba. dar cum nu se poate, amintirile ajung.

doamne, iti multumesc ca ma tii in viata sa vad aceste minunate acte artistice si iti multumesc ca mi-ai dat sa intalnesc prietene minunate cu care sa impart aceasta bucurie mare.

piesa se cheama amalia respira adanc. se joaca la teatrul act.
este un one-man-show.
este o piesa care vorbeste despre bucurii si dureri, din perioada comunista si dupa. mai mult despre dureri. ale ei, ale mele, ale tale, ale oricui.
nu te astepti la asa ceva. crezi ca banuiesti, dar te ia prin surprindere.

ce-am invatat din piesa asta?
" Un vis dureaza cateva secunde si ti se pare lung cat toata viata. Dar daca e invers - si toata viata dureaza cat o respiratie? Atunci poate-ar fi mai bine sa respiri adanc, cat mai adanc."
m-a coplesit de frumusete.
asa ceva nu se rateaza.

* un interviu cu actrita cristina casian.

April 26, 2010

75 Romanian entries at Cannes Lions

The Cannes Lions Bureau in Romania talks about 75 Romanian entries for this year at the prestigious advertising festival, 2 days before the deadline.
Well, this is great news. The number is quite big and hopefully the awards will follow.

For the 2010 edition of Cannes Lions, McCann Erickson and Saatchi&Saatchi lead the entries number, each one with 15 entries, in different categories.
Graffitti BBDO and Ogilvy have 4 each, whereas Publicis and Tempo have entered 5 each.
Another 2 local, full-service agencies, have an interesting number of entries: Propaganda with 6 and Mercury360 with 4.
With only one entry, we have GMP, Infinit Solutions and Pixel Arts Magazine.

On the PR side, we have 2 agencies to be proud of: Rogalski-Grigoriu with 5 entries and The Practice with 3. Both agencies boost in creativity and efficiency and they have great performances and awards to demonstrate. Maybe, in this context, the most important achievements are the quality of each agency having a juror in the PR Category at Cannes Lions.
Eliza Rogalski (from Rogalski-Grigoriu) was juror last year at PR Lions, the first time Romania had actually had a juror delegate at the festival. What a great year for Romania! In 2010, Gabriela Lungu, from the Practice, is another juror at PR Lions. This is really something to make a fuss about. When you havae the patience and the solid professional background, good things do happen.

The Media Lions category has one participant from Romania this year. The brave 4 entries come from Starcom MediaVest.

As for the Cyber category, Romania is represented in 2010 by only one agency, that is Senior Interactive.

75 entries is less than 96 in 2008 and quite similar to 74 entries in 2009. But with the economic environment we are dealing with, I would say the number is promising.

April 21, 2010

o miercuri obisnuita

inghet de frig in birou, afara sunt 20 de grade, in curtea vecina, o femeie in capot isi vopseste mobila de bucatarie in rosu.
diseara, pe hbo este Citeste si arde, de la 22:50.
eu n-am hbo. fapt pentru care o sa joc scrabble cu baietii.
iar pe mail am primit o oferta de job de la o casa de productie tv din Bahrain.

April 18, 2010

pe aceeasi lungime de unda

maine se lucreaza in agentie. asa ca lucrez si eu acum, ca sa fiu pregatita.
m-am lasat ademenita de un whist acum cateva ore (pe care l-am si castigat cu brio), dar am revenit cu picioarele pe pamant, am scos caietul de lucru si am inceput.
dar cand veni timpul de pauza, pauza se facu pagina de facebook. si ce imi vad ochii. un link postat de bradut florescu. link care face trimitere la un clip nina pastori.
si atunci ma gandesc: coincidenta sau nu? si daca da, cea mai simpatica.

sa explic:
bradut florescu a organizat la un moment dat un concurs pe amazingrace.ro. ideea era ca cei care au ajuns in locuri extraordinare si mai putin obisnuite si batatorite de tot omul, sa scrie despre ele si sa si exemplifice cu imagini. si m-am hotarat sa scriu si eu. nu ca as fi fost in cine-stie-ce locuri. dar acolo pe unde am fost, mi-a placut mult. si imi era drag sa scriu despre ele. iar cel care intra la categoria mai putin obisnuit, era Chiclana (de la Frontera), in Spania. de fapt in Novo Sancti Petri, care apartine de Chiclana. la vreo 25 km de Cadiz. adica acolo unde timpul sta in loc, pentru ca nimeni nu se grabeste sa paraseasca plaje virgine, sate cu pescari, oameni povestitori, terase cu mai multa verdeata decat mese, locuri cu legenda de flamenco. si am inceput sa scriu. dar pe masura ce scriam, era un detaliu important de care nu imi aduceam aminte. intr-o excursie organizata, pe durata acestui sejur, am vizitat aceste sate de pescari, iar ghidul ne povestea de mandria locatarilor fata de o cantareata a carei casa natala era in zona. mai exact in San Fernando, dupa cum aveam sa imi amintesc ulterior. dar numele cantaretei nu imi rasarea in minte, de nicio culoare. nu imi aminteam, si pace. am cautat pe net cantareti de flamenco, din zona asta. ea nu aparea. ori poate nu am cautat eu bine. si m-am enervat. era un detaliu important in scrierea mea. am lasat-o deoparte si am zis ca o sa imi amintesc. am luat la puricat pozele si mi-am dat seama ca si cu pozele era o problema. nu aratau prea bine si parca nu reflectau intocmai bucuria de atunci. lasand la o parte rezolutia proasta si alte imperfectiuni. asa ca am incheiat cu scrierea si am lasat balta ideea de a trimite povestea mea de calator in sancti petri. si totul a pornit de la cantareata.

uite ca acum imi sare in cale, tocmai prin gura (ma rog, scrisul) initiatorului concursului.
eu vroiam sa ii povestesc de locul meu special si de nina pastori in particular, iar el mi-a citit gandurile si a povestit el despre ea.
iar acum scriu si eu, negru pe alb, ca sa n-o mai uit vreodata.

April 12, 2010

imi traiesc viata

ma intreaba lumea, ce mai fac.
ce mai e nou.
nu e nimic nou.
nu am facut nunta, nu am facut copil.
nu am slabit inca cele 15 kg. sunt la jumate.
nu am facut nimic special.
da, am fost in varf de munte inainte de paste. am fost ieri sa mananc peste bun la gratar, pe lac.
am fost la un film bun vineri.
am inceput o carte la care rad mult.
lucrez cu placere pentru aceiasi clienti.
dar nimic nou.
asta fac de obicei.
ma plimb mult. cu toate mijloacele de transport.
citesc mult. reviste si carti. si bloguri.
vad filme des. acasa si la cinema.
merg la targuri si prin piete. des. nimic special.
merg la concerte.
vizitez mame cu copii. destul de des.
scriu. cu placere.
gatesc. cu placere. (briose, my specialty:))
ascult muzica. d'aia veche si d'asta noua.
iubesc. acelasi baiat.
locuiesc in acelasi loc. doar cartea 'de pe noptiera' isi mai schimba locul.
fac multe si totusi nu pare nimic nou.
dar traiesc.
si culmea, maine e o noua zi.

ce mai e nou?
poate ca nu am mai fost de mult timp in club.
dar sper sa revina si asta la ordinea zilei.

ah, si nu am facut voluntariatul la care ma gandeam.
dar se face.
ca sa simt ca traiesc si pentru altii.

March 26, 2010

bottle rocket

"you in the army, yes?
no, no, i just have short hair."
:))))))))

the wilsons and the wes master, rule. they rule, man!

March 25, 2010

un jurnal care face bine

citesc cu drag jurnalul oanei pellea.
acum sunt intr-o pauza. mananc un covrig, desi nu am voie deloc.
ce sa fac? ar trebui mai degraba sa ma culc.
dar mai citesc.
pentru ca oana pellea scrie pentru sufletul meu.
desi ea zice ca nu stie pentru cine scrie.
de fapt scrie pentru ea. dar nu stie cine o sa citeasca. cine trebuie, dupa cum completeaza ulterior.
cuvintele ei imi merg la inima. sunt de o sinceritate contagioasa.
imi vine sa ma apuc sa scriu si eu un jurnal. un jurnal-jurnal.
blogul asta nu e un jurnal.
mai recomand o carte, mai critic un film, mai dau un sfat. blogul asta nu e un jurnal.
daca as scrie un jurnal special?
unul pentru mama.
desi cred ca vede ce fac si stie ce gandesc.
dar daca i-as scrie direct? ce fac, ce gandesc, ce ma supara, ce ma bucura.
as putea scrie de mana, intr-una din agendele frumoase de la laura.
dar parca mi-e lene.
mai simplu la calculator.
nu e bine ce zic, imi place mult sa scriu direct in caiet.
dar e mai comod la calculator.
si de ce sa fie public?
nu stiu inca. nu gasesc raspuns.
deocamdata oana pellea ma pune pe ganduri. ma inspira. imi bucura sufletul.
si mi se face si mie dor. de oameni. de locuri. de timpuri.

plus ca zice o treaba fantastica despre manhattan:
"Manhattanul te poate calca in picioare sau te poate ridica la inaltimea lui-numai privindu-l. Totul depinde de tine. Te poate inchide in tine sau te poate deschide spre lume".

nu stiu cum e in manhattan. ce vad in vederi si in filme, nu se pune.
astept sa il vad si sa ma deschida spre lume. si mai mult.

intre timp, intorc foaia la pagina 67 si citesc in continuare.
ce desfatare de ganduri bune!

March 22, 2010

telefonul e ca omul

daca il dai cu capul de pereti, se enerveaza si nu-ti mai vorbeste ore in sir.
daca il scapi cu neatentie si nesimtire si se loveste cu fata de o usa de lemn, nici nu mai vrea sa te vada in fata ochilor.
pentru asa violenta, asa tratament.
urasc telefonul care nu vrea sa ma bage in seama.
poate pentru ca stie ca are si multa treaba de facut: update-uri, telefoane importante si urgente, un mail-doua cand vara-su, calculatorul, e departe.
nici macar nu mai vrea sa-mi arate cum e vremea in Rio.
mda, cred ca si el ma uraste.

March 10, 2010

mesaje care iti merg la inima

un nou mesaj inspirational/motivational/emotional circula prin casutele de mail.
un mesaj de la mahatma ghandi despre certurile dintre oameni.
ha!
un raspuns de fapt, la intrebarea: de ce tipa oamenii unii la altii?
pentru ca atunci cand 2 persoane se cearta, inimile lor se distanteaza atat de tare, incat fiecare incepe sa strige ca sa acopere distanta si sa se auda unul pe celalalt.
de unde si oamenii care se iubesc, isi vorbesc in soapta, pentru ca distanta dintre inimile lor este foarte mica.
aha!
deci asa se explica de ce acum simt ca sunt la celalalt capat al lumii.
doar ca eu nu tip.
scriu pe blog.

March 4, 2010

alice?

come in, please.
i have been waiting for you.
you just wait another day.
oh, today is march 4. right.
have a little patience and we will see each other soon.
ok, then.
but let me have a sneak peak to this land of wonder.
that you can. go here and see the trailer.
or here to listen to johnny depp's point of view about the mad hatter.
or stuff about the costumes.
or about tim burton's 3D passion.

so, patience.
the 'eye-popping wonder' is soon to be revealed.
till then, there are some stunning photos here.

update: we met on saturday, on the 5th and she walked me happily, through her fantastic wonderland.

March 2, 2010

where the wild things are

it doesn't have the perfect touch of the fall, by tarsem.
but damn, it's great. funny, emotional, weird, great.
where the wild things are is fantastically wild.
not to mention the interesting music.
loved it.

March 1, 2010

February 24, 2010

milka lovin'

nu am mai mancat ciocolata milka cu alune de 2 luni.
oare i-or fi scazut vanzarile?

sa nu te deochi, printe

iaca ce face printul william.
participa intr-un proiect fotografic, intru ajutorarea unui ONG, pe nume crisis, care se dedica to 'single homeless people'.
expozitia de fotografii se cheama 'A positive view' si se doreste a fi un pas inainte in protejarea oamenilor fara adapost si implicit in stoparea dezvoltarii acestui fenomen.


ptiuuu, printe, dar semeni leit cu maica-ta.
si asta este foarte bine.
sa nu iti fac vreun deochi, maica.

mai multe fotografii, aici.

February 14, 2010

i-auzi ia

Cele 5 porunci ale vietii:
1. sa nu gandesti.
2. daca gandesti, sa nu spui.
3. daca spui, sa nu scrii.
4. daca scrii, sa nu semnezi.
5. daca semnezi, sa nu te miri.

Therefore, mister Michel Gondry, sa nu te miri ca imi doresc uneori o spalare de creier. o spalare binecuvantata a tuturor gandurilor negative si amintirilor neplacute. de la tine am invatat.
iar pentru cine nu stie, poate afla diseara de la 22:00, pe Prima.

February 11, 2010

consumatorul, stapanul lumii

"Panourile publicitare sunt urmarite des sau foarte des de un sfert dintre romani, in special de cei cu educatie medie si superioara. De asemenea, aproximativ 16% dintre tinerii pana in 25 de ani sunt interesati de emisiunile prezentate pe ecranele din statiile sau mijloacele de transport in comun (...)", zice un studiu recent, realizat de gfk.
uf.
mi s-a luat una dintre pietrele de pe inima.
:)

run for your life if you want to survive

cand se aduna prea multe, prea repede, imi vine sa fug.
si totusi reusesc sa le iau in ordine si sa le duc la capat.
pentru ca presiunea si termenul limita alimenteaza cel mai bine imaginatia.
dar de fugit, tot as fugi.
de piramide de foi si briefuri, de varful cel mai inalt de notite si post-it-uri, de un vulcan de nervi.
si sa ma duc sa locuiesc la campie.
sa fug si sa ascult asta.

February 10, 2010

cooking nights

imi place sa gatesc, dar nu prea gatesc.
nu stiu de ce.
uneori din lipsa de spatiu.
(daca nu m-as vopsi, cred as avea fire de par alb din cauza lipsei de spatiu).
desi poate as avea nevoie de mai multa rabdare.
in rest, imi place.
si nu intotdeauna ies cele mai bune mancaruri.
dar eu continui sa incerc.
mai ales pentru ca imi plac combinatiile interesante si gustoase. si proaspete si delicioase.
mhmm.

zilele astea am facut crostini, bruschete si un desert a la mazilique.
nu cred ca a iesit ca al ei. nu arata parca la fel.
dar la gust, biscotti au fost buni. zau ca da.
tari cum zicea si ea, dar buni.
asta pentru ca pana la urma, mi-am permis sa incerc si eu unul. unul cat de mic.
ca sa nu tradez foarte mult dieta.

February 9, 2010

filmele sunt ca aerul

fapt pentru care am vazut asa:

louise-michel: un film tare ciudat, dar intr-un mod interesant.
ramai la final cu gura cascata, iti pui intrebari (asa cum spunea haneke: a face arta nu inseamna a da raspunsuri, ci a pune intrebari), incerci sa intelegi.
eu nu am inteles tot. au fost insa niste legaturi si scene subtile pe care le-am inteles si mi-au placut mult. si am ras la altele, la care nu ma asteptam. ba chiar deloc. si nu imi venea sa cred.
asa ca jos palaria pentru cine face chestii din astea.
in plus, eroina are un ras contagios.

law abiding citizen: not such a fan, dar gerard (butler) imi place, asa ca it was kind of worth it.

bride wars: nu recomand. nici macar pentru fetele soon to be brides si care se agita si se bucura de pregatiri.

beautiful girls:
mmda. cred ca regizorul a surprins foarte bine starea unui mic orasel, cu prieteni care se reintalnesc, care se cunosc atat de bine si care se lasa dusi de val.
un film cu natalie portman as a child.
cred ca as putea sa-l revad la un moment dat.

the invention of lying: si asta mi-a placut. dar cred ca un astfel de subiect, ar fi meritat si mai mult. situatii mai amuzante, mai provocatoare, altele mai putin fortate.
vezi seria truth in advertising, pentru comparatie.

this is it: e clar. michael jackson face jocurile. foarte foarte bine. tare emotionant acest film-documentar, care vorbeste despre pregatirile lui mj si ale trupei sale pentru concertele care urmau sa aiba loc si nu au mai avut. omul stie ce face, ce zice, ce canta, ce danseaza.
este perfectionist to the bones si mi-a placut mult chestia asta.
pare foarte fericit (si totusi cum de a murit tocmai in febra pregatirilor astora?) si deschis si vesel.
all things aside, adica ce s-a tot spus despre el, mj e foarte tare, frate. a fost, ma rog.
m-as fi dat peste cap si as fi mers la unul dintre concerte. sunt sigura.

julie and julia: despre cooking si vointa de a duce un plan pana la cap, despre viata si bucuriile ei mai mari sau mai mici. da, i give it a 10. si in plus, m-a trimis direct la cratita. si parca a si iesit ceva bun. :)

from paris with love: not very much. ori i-a trecut vremea lui travolta, ori isi alege prost filmele in care joaca in ultimul timp, ori nu stiu ce sa mai zic. ii las pe criticii avizati.

it's complicated: da, meryl streep e cea mai fun actrita. si dovedeste cu varf si indesat, in acest film, ca viata este complicata, iar casnicia si relatiile de familie, cu atat mai mult.
iar casa ei din film este o casa minunata. si culmea, ca apare si un arhitect, pe post de petitor, care este in curs de a-i face o alta casa.

alvin and the chipmunks 1 si 2: funny, funny, funny. un nebun a creat niste talking and singing chipmunks pentru ca eu sa rad si cu ele si de ele, in vremuri geroase. not to mention, jason lee, unul dintre preferati.

greta: not really.

the princess and the frog
mda. deci acum printesa care saruta broscoiul, devine si ea, la randul ei, broasca.
what a twist.
all in all, o animatie placuta.
but then again, i love animation.


si cam gata. cu filmele, deocamdata. si cu scrisul in rom-engleza.