take your time

January 23, 2012

iarta-ma parinte, caci am pacatuit

am pacatuit cu varf si indesat cand am injurat in gand niste oameni din seara asta de la teatrul de pe lipscani. oameni aia care au fosnit, fasait, care s-au miscat nepermis de mult pe niste scaune zgomotoase, care au lasat telefoane deschise si au cautat constant in genti cu fermoare sonore si in sacosi din plastic. nu imi amintesc sa fi avut o alta seara, in trecutul apropiat, atat de enervanta. o seara in care cu nerabdare am vrut sa vad o piesa mult asteptata, o piesa dupa 2 romane fantastic de bune: maitreyi si dragostea nu moare.
despre piesa si actori au scris altii.
eu vreau sa imi marturisesc pacatele in scris pentru injuraturile din gand.
ce-i drept, in sala asta de la teatrul de pe lipscani, se pare ca este imposibil de jucat o piesa de teatru. nu se aude mai nimic. mai ales una in care joaca printre multi altii si maia morgenstern, maia cea cu voce atipica si cu nuante extrem de joase.
in sprijinul comentariului legat de acest loc, trebuie sa recunosc ca am primit la intrare un flyer prin care organizatorii proiectului (cei care au pus in scena romanele - lucru de aplaudat de altfel) isi exprimau manifestul. un flyer cu un text din care o sa redau mai jos.
dar sincer, nu m-a ajutat deloc.
dupa ce am stat 2 ore, in care nu am zis nici pas si nu am scos un sunet din cauza scaunului (desi copilul din burta se misca in voie si in stanga si in dreapta, iar acasa dupa o ora de stat locului, innebunesc), flyerul este in zadar.
pentru ca desi maitreyi merita un teatru propriu-zis, asa si spectatorii interesati.
pentru ca oricat de mult mi-a placut jocul actorilor, muzica, piesa in sine, nu as recomanda-o. atata timp cat se joaca in acest loc. si cu spectatori ca cei din seara asta.

ce zice flyerul:
"maitreyi merita mai mult decat un spatiu alternativ. maitryei merita un teatru.
la aceasta concluzie au ajuns toti cei care au lucrat la acest proiect: actorii din distributie, scneograful, coregraful si regizorul.
ne-am propus sa demaram o campanie manifest pentru a construi de la zero un teatru care sa ne reprezinte, un teatru nealterat, cu spectacole care sa vorbeasca omului de azi.
avem nevoie de un spatiu nou, care nu exista in bucuresti in acest moment, un spatiu viu in care sa ne daruim neconditionat..."

sustin ce zice acest flyer. dar nu pot sa cred.
oare piesa asta chiar nu se putea juca in alta parte?
oare toti sunt niste ignoranti?
inclusiv eu?
oare nu exista nici un alt spatiu in care actorii se daruiesc neconditionat?
teatrul act atunci ce este?

sunt nervoasa. de fapt am fost. acum o sa ma uit la un serial buna. la downton abbey, clar.
atat de nervoasa, incat am venit acasa si m-am bagat in baie.
si ceea ce este de obicei ultimul lucru pe lista, inainte de culcare (cremuire cu uleiuri de gravida in zone specifice), s-a dovedit a fi primul, de data asta.
daca copilul asta al nostru va iesi stresat, saracul, sigur o sa fie din cauza acestei seri.

asa ca imi pare rau, dar literatura a batut piesa de teatru.
pacat de piesa.
daca asta s-a vrut a fi o demonstratie, m-a enervat cumplit.
sau poate tocmai asta era si ideea.

No comments: