take your time

November 30, 2010

despre salt, cu bucurie

















un salt cu parasuta, in tandem, costa bani. multi.
dar "unless you do, nothing is". dupa cum citeaza sorin tranca un autor senzational. nu am aflat inca cine e.
asa ca daca n-o faceam, nu stiam cum e sa te arunci in gol, printre nori, de la 3200m.
si nu simteam asa o bucurie. asa o senzatie de libertate. asa o lipsa de control.
cand adrenalina pune stapanire pe tine si ajunge in sange "determina cresterea frecventei cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor si pregătirea organismului pentru o producere masiva de energie prin arderea lipidelor si sinteza glucozei." asa zice wikipedia.
iar eu nu pot decat sa fiu de acord cu producerea masiva de energie.
pentru ca mi-a dat o energie saritura in gol, de m-a tinut pana jos si cateva ore dupa.

urcam cu avionul si ma gandeam: oare am retinut toti pasii, toate explicatiile instructorului?
cel mai curios a fost cand mi-a spus ca acolo sus, inainte de salt, o sa imi pot controla cu greu picioarele. dupa care mainile.
read my lips, caci asa a fost. am scos piciorul drept in atmosfera aia, printre nori, intr-un zgomot infernal si in loc sa il sprijin de scara, ma chinuiam sa il aduc inapoi. :)
cu stangul a fost mai usor.
si am sarit. fara sa vad nimic. in-cre-di-bil.
cu ce sa zic ca seamana? cu nimic.
este cea mai noua si puternica senzatie.
fata paralizeaza, nu poti schita vreun gest.
sa rad, sa tip? cum naiba, in zgomotul si in vantul ala?
-2 grade. frigul nu se simte.
se simte caderea. maxim 1 minut.
apoi se deschide parasuta.
si pot vorbi.
si tip.
mai trec 5 minute.
suntem jos.
aterizarea nu e reusita, caci ajung in fund.
si rad involuntar si nu imi vine sa cred.
gata.

asta a fost. 1 secunda din viata. una de nebunie.
si vreo 30 printre nori.
restul e bucurie.

No comments: