take your time

April 28, 2010

amalia respira adanc

piesa a fost ravasitoare. tulburatoare. cum sa ii mai zic?!
nu am cuvinte sa descriu starea. doar sentimente, simtiri, reactii, ganduri.
actrita a fost teribil si minunat de expresiva.
veselia ei de la inceput, contagioasa. la fel si tristetea de la final.
am ras cu pofta cand a cantat mos craciun cu plete dalbe si am plans involuntar la final cand si-a luat zborul.
mi-am amintit de copilarie, de veselia de atunci, de jocurile simple si incredibil de amuzante, de tipetele inocente, de mama. mi s-a facut dor. dar am si multumit in gand ca am scapat de alte lucruri. daca as putea, n-as da timpul inapoi. l-as schimba. dar cum nu se poate, amintirile ajung.

doamne, iti multumesc ca ma tii in viata sa vad aceste minunate acte artistice si iti multumesc ca mi-ai dat sa intalnesc prietene minunate cu care sa impart aceasta bucurie mare.

piesa se cheama amalia respira adanc. se joaca la teatrul act.
este un one-man-show.
este o piesa care vorbeste despre bucurii si dureri, din perioada comunista si dupa. mai mult despre dureri. ale ei, ale mele, ale tale, ale oricui.
nu te astepti la asa ceva. crezi ca banuiesti, dar te ia prin surprindere.

ce-am invatat din piesa asta?
" Un vis dureaza cateva secunde si ti se pare lung cat toata viata. Dar daca e invers - si toata viata dureaza cat o respiratie? Atunci poate-ar fi mai bine sa respiri adanc, cat mai adanc."
m-a coplesit de frumusete.
asa ceva nu se rateaza.

* un interviu cu actrita cristina casian.

2 comments:

Ayak said...

Superb. Ai scris, zic.

ana si maria said...

saru'mana. cred ca pt ca a fost din inima. :)