ganduri in forma de scenarii

nu pare greu sa scrii scenarii.
nu pare greu sa povestesti in scris, cu sau fara dialog, o secventa, 2, 15.
te gandesti, inventezi, descrii, vorbesti despre personaje, despre slices of life sau despre n fantezii.
descrii un personaj si il pui in diferite situatii. felul cum va reactiona este felul tau de a percepe realitatea, de a transmite senzatii, de a depasi limite, dupa caz.
esti parte din poveste involuntar si te pui in locul fiecaruia. fizic si psihic.
dai frau libertatii sau relatezi cat mai neaos o situatie.
tot dupa caz.
ajungi sa-ti iubesti personajele, sa le testezi, sa le ajuti, sa incerci sa le schimbi destinul.
le faci visatoare, le faci nebune, le faci incapatanate sau credule.
le dai lumea peste cap sau le pui lucrurile in ordine.
le lasi sa umble nestingherite sau le spui verde stop.
descrii sec pe un sfert de pagina sau descrii cu detalii cu nemiluita pana epuizezi tot.
il lasi pe om sa caute daca totusi lipseste ceva sau ii dai mura-n gura.
toate cu un scop.
alegerea ta.

si totusi alegerea asta depinde de multe lucruri. nu doar de un sentiment, o idee sau o revelatie.
trebuie sa fie interesant si pentru altii.
sa placa. sa simta si altii ce ai simtit tu. sau altceva. dar sa reactioneze. sa rada, sa planga, sa se emotioneze. si asta doar de la un scenariu. caci cu filmul in sine e alta poveste.

bine ca sunt la momentul in care decizia e doar a mea. cum vreau eu sa fie, asa e.
doar sa fie. sa nu fie un mare nimic. ci lucruri mici, care adunate fac un lucru mare.

si totusi nu e usor.
e chiar greu.
si asa, la alegerea mea.