oda oamenilor minunati din viata mea

am o reala si nemarginita fascinatie pentru oamenii minunati care imi fac viata frumoasa si care se perinda prin viata mea si eu prin a lor cu o asa naturalete si placere. sau care s-au perindat, dar care au ramas in suflet, in cap, in amintiri. am o inexplicabila atitudine de apropiere fata de acesti oameni pe care fie ii cunosc de o ora, fie de o luna, fie de 5 ani sau de-o viata de om. adica cat viata mea. in acest fel, il iubesc pe tata care este cel mai tare tata din lume si nu doar pentru ca este al meu, dar este atat tare, incat nu se poate sa mai existe altul. tatal care vine acasa dupa nspe mii de ore de lucru si te pupa pe obraz, face un banc si te intreaba daca esti fericita cu viata ta. ca daca nu, vine el cu o solutie. si care iti zice la fiecare telefon, la orice ora, ca se gandeste la tine. in alt fel il iubesc pe radu, care ma termina la capitolul certuri, dar care ma surprinde de ma da pe spate cu o serie de reactii, suprize si bucurii marunte care parca vin dintr-o camaruta secreta la care nu pot avea cheie sau parola de acces. dar imi pare bine ca exista si ca se deschide cand ma astept mai putin. am o matusa pe care o vizitez din an in paste, dar care imi trimite bani din cand in cand din salariul ei de profesoara de comuna si oua de la tara cu aceeasi placere de fiecare data. cu zambetul pe buze la fiecare miscare si cu o credinta nemarginita. este extraordinara. am o prietena incredibila cu care sunt pe aceeasi lungime de unda in materie de orice. orice. si pot sa ii trimit un mesaj cu un singur cuvant si sunt sigura ca ne gandim la acelasi lucru, in acelasi timp. daca m-as duce la capatul lumii, pe ea as suna-o sa ii spun cum ne-am petrece timpul pe acolo si ce planuri marete am pune la cale. ea e madalina. care imi spunea ca o sa vina sfarsitul lumii si ca nu vom mai fi prietene si care mi-a oferit cele mai tari portii de ras nebun, isteric, fara oprire. am o alta prietena, care zice ca asteapta vacanta de 2 ani, dar care asteapta si bebe intr-un timp mai scurt si cu foarte mult drag. o maria minunata care imi incalzeste sufletul la fiecare telefon sau intalnire pentru ca este fata care emana caldura din prima si te topeste cu vorbe din condei. ma incanta de-a dreptul si as mai chema-o la o sesiune de seminte prajite pana dimineata in zori. noroc ca al ei marian e pe gustul meu si o stiu pe maini bune. pe langa ea, o laura si o adela, din categoria prietene ale prietenei mele, de-a dreptul adorabile si pline de viata, de iesiri la spectacole, de seri tematice si jocuri de copii mari. cunosc o ioana artista care iti deschide usa catre lumea ei, fara efort si pretentii si te cucereste cu ideile ei. cunosc o dana, si ea cu bebe pe drum, care este ca vecina de alaturi careia poti sa ii ceri zahar si la 3 dimineata, desi ea e in mexic, eu aici, dar vorbim la fel de natural si ii zic ca mi-e dor de ea si uite-asa mai palavragim pana cand ea pleaca la cursuri, in timp ce eu ar trebui de mult sa ma fi culcat. copii in stanga si-n dreapta, dar asta e. se pare ca e timpul. asa e si lavinia. total imprevizibila si incantatoare la vedere si la vorba. ma suna intr-o seara oarecare si-mi zice ca face nunta si copil deodata. dupa ce schimbase job si casa. si uite-asa te bucuri cu asemenea prietene care fac lucruri in viata, nu stau degeaba. si mai important, le fac din placere, nu din nevoie. lucruri din cea mai mare placere face si teo. teo este o intruchipare de femeie care vrea sa le faca pe toate si le face. e clar. nu are timp sa termine de scris un to-do list ca a si bifat-o si se apuca de urmatoarea. si nu oboseste. pentru ca face foarte mult pentru altii. si are rabdare. si gandeste civilizat si simte cu toata fiinta cum trebuie sa faca una-alta. cunosc si un adi si o mihaela , oameni importanti in primul cerc de prieteni. sunt acolo langa tine, iti deschid si usa si geamul si iesi cu ei oriunde. nu stii unde si cat, dar sigur o sa iasa bine, pentru ca suntem impreuna. corina, andrei, bogdan, andreea, adriana, costin, mada si edi, dodi si rodi (exact! :)) care completeaza cercul si ma fac sa spun ca week-endurile pot fi perfecte. pentru alte weekenduri speciale, mergem la sanda, unde ma simt cat se poate de bine. pentru ca atunci cand vrei sa vorbesti cu cineva, acel cineva te si asculta. si te simti om important si incerci sa dai si tu inapoi si sa multumesti cu privirea, din cap, din vorbe sau in gand. alte weekenduri sunt rezervate andreei. stie ea de ce. si o iubesc tare. ioana, oana, elena, catalina, luminita, valentina, silvia, le-as spune mai des ca imi sunt dragi si ca vreau sa le vad la fel de des si sa stam la povesti in curti unde se serveste ceai si turta dulce. iar pe radu, andrei sau vlad as vrea macar sa-i vad o data la x zile. pentru ca nici nu mai stiu cum arata, dar ma gandesc des la ei. ce mai fac, pe unde se mai plimba, daca si-au cumparat animal de casa sau casa cu totul. de sandra nu mai zic. nu stiu nici prin colt de lume este, dar atunci cand vorbesc cu ea, imi vine sa ii spun totul. de-a fir a par. desi s-a pierdut de mult timp sirul. dar e din ala care s-ar lega la fel de repede. carmen e deosebita. ea chiar e azi intr-un colt de lume si maine in celalalt. face ce face si face din placere, desi a cam ajuns-o oboseala de la chestia asta. dar eu sunt mandra de ea, o sustin si o astept mereu cu povesti interesante despre locuri si oameni. sunt insa si alti prieteni cu care vorbesc si mai rar, dar mereu ii simt aproape. costin este exemplul perfect. l-as scoate mereu la o cafea sau macar la o vorba la colt de strada. pentru ca mereu te surprinde cu fiecare idee care in timp ajunge proiect definitivat si te intrebi de ce nu faci si tu ca el. sau carol, care sta in casa ei in tara paellei si imi scrie din cand in cand. si ne povestim lucruri, de parca ne-am intalnit acum o saptamana si trebuie sa mai catch up. sau manu si laura care pentru momentele amuzante si deloc plictisitoare din camera obscura de la madrid, le sunt mereu recunoscatoare. nu intelegeti gresit. eu oricum nu dau mai multe explicatii. imi pare bine doar ca din cand in cand ne mai semnalam existenta in lume. :) iar luci, pentru el exista o recunostinta de alta natura, dar la fel de mare, pentru ca a fost alaturi cu sfaturi si cu o filozofie de viata extraordinara. si pentru ca e un tip extraordinar si cu o experienta pe masura. iar gabi, sotia, pe care nu prea o cunosc asa de bine, imi da un vibe (ca altfel nu stiu cum sa ii zic) foarte pozitiv. o senzatie de bine pe care o primesc in fiecare dimineata si pe parcursul intregii zile de lucru si de la ruxi si mirela, pentru care am sa lucrez cu placere pe orice brief si am sa stau sa gandesc x propuneri luate cate 14. multumesc si lui alex pentru o atmosfera de poveste, pentru bancuri la momentul potrivit, pentru calitati ascunse care ies din cand in cand la iveala si fac bine echipei. :) si il salut si pe cata pe care la fata nu l-am mai vazut de ceva vreme, dar da semne uneori si imprumuta fie si prin mail, o bucata din stilul lui de lucru, de gandire, de viata.
si ma bucur si ma mandresc cu cativa sefi/e extraordinari/e. in special dana si adela cu care am impartit birou, hotel, masina, mailuri, memo-uri, mancare, vremuri bune si mai putin bune, dar amuzante si insemnate.:) va pup.
ca sa nu mai spun, ca in fiecare zi, fac niste cursuri cu niste oameni minunati, diferiti, dar cu o dorinta comuna de a experimenta si de a cunoaste lucruri.

ce-or mai fi facand dna mazilu, dna trif, dl hanganu, dna kilkus, ilie, dna manescu, dna chivu, dl handoca, dl valbuena? chiar mi-ar placea sa stiu. pentru ca mi-au umplut viata cu momente frumoase si i-am privit cu admiratie fara sa cred ca pierd timpul. si mi-e tare dor sa stiu ce mai fac oamenii astia.
si ma gandesc ca oricat de mult ii injur pe soferii nesimtiti din trafic si pe oamenii rai de pe strada sau de la magazinele din colt, ii iubesc pe oamenii de mai sus si ma onoreaza sa stiu ca fac parte din viata mea. si asta ajuta cand ma napadesc gandurile cum ca oamenii astia rai sunt in numar mult mai mare.
daca as castiga vreodata un oscar, pulitzer sau orice alt premiu (yeah, right), nu cred ca as multumi nimanui. pentru ca ar fi prea greu. poate doar mamei, pentru ca ar trebui ca mesajul sa treaca de niste bariere ca sa ajunga la ea. iar ei, dintre toti si toate, i-as spune ca o iubesc pana la ceruri si ca mi-e tare greu sa stiu ca nu pot sa-I cumpar un ghiocel cat de mic sau o mana de cirese sa-si puna la ureche.
dar de asta am scris acest post, sa fie negru pe alb, culmea, dupa vizionarea filmului zeitgeist, care rastoarna idei, conceptii si prejudecati si care te pune imediat pe ganduri. pe mine m-a pus pe ganduri in directia asta. a oamenilor minunati din viata mea.

cu drag,
ana
si respectiv ana vasilache, ana maria vasilache, ana maria, anitu, anusca, anuta, aneta, anoaia, ano mario, anasimaria, vasilache ana, brandusa, tzucu, puiu, fata sau moaca mica.