take your time

October 13, 2008

e de rau cu unii

prostia aduce cu sine nesimtirea. e clar.
dupa ce ca am avut parte de secretare care n-au treaba cu nimic si nu stiu decat despre bucatica lor, si nici despre aia atat cat trebuie, am resimtit si nesimtirea si indiferenta cu care le doare lejer in partea din spate. adica nu dau doi bani, nu le pasa. le doare fix acolo.
oricat de mult suni, vii personal sa vorbesti sau revii cu mesaje, ele sunt neclintite in decizia lor de a te ignora total. si cand spui ca te grabesti si apelezi la o alta autoritate in the matter, posibil sa te ajute mai mult, iritarea atinge cote maxime. pentru ca nu iti este permis sa treci peste observatia si comentariul lor, desi este o observatie proasta si un comentariu deplasat.
ce este si mai nasol, este faptul ca prostia si nesimtirea aduc cu sine rautatea. cati oameni rai! dar mare e gradina ta, Doamne!
sau cata rautate intr-un singur om!
cum se poate asa ceva? sa nu iti pese, sa nu te intereseze sa iti misti fundul de pe scaun, sa nu vrei sa faci ceva pentru cineva care se roaga de tine. evident, eu eram aia. dar cu bun simt si rabdare, cu argumente si puterea de a lua de la capat discursul la fiecare impotrivire de idei. cum poti sa te uiti in ochii unui om si sa ii spui anumite lucruri? cum poti sa mai traiesti cu tine in halul asta?
cand te roaga cineva ceva, fie strain, fie prieten, incerci sa fac lucrul ala. poate nu va iesi, pana la urma. dar cum poti sta cu mainile in san si picioarele incrucisate sub birou si sa nu misti macar un deget? as face chestia asta macar din obligatie morala si dintr-un sentiment civic si de prietenie, fara sa mai spun de politica administrativa si obligatii de angajat.
e greu sa-i inteleg pe unii. e tare greu. uneori nu imi vine sa cred ochilor, urechilor si tuturor simturilor.
parca-i o fila de roman stiintifico-fantastic, in care toate sunt duse la extrem, sunt exagerate pe dinafara si trase de par pe dinauntru.
fie ca intr-o buna zi, lumea sa se intoarca cu fundul in sus si oamenilor rai sa le vina sangele in cap!

1 comment:

alma said...

ana.cred ca nu mai eu,ci o lume intreaga iti da dreptate. chiar si aia care isi salta picioarele incrucisate pe birou. asta din inertie sau pur si simplu din nesimtirea de a nu se identifica cu cine trebuie. aici e povestea cu paru din ochiul fiecaruia. eu iti dau o solutie: noua campanie radio guerilla. check it out. it stands out for your cause. have patience si mercy. iarta-i ca nu stiu ce fac.;))