de o zi jumate ma ustura ochiul stang. ma ustura ochii mai mult decat de obicei de mai mult timp incoace. si mereu imi propun sa fac o vizita la oftalmolog. presimt o alta pereche de ochelari care isi va face loc in geanta. o sa ma duc pana la urma.
pana una alta insa, am un ochi rosu de nici nu imi vine sa ma uit in oglinda. am incercat cu ceai de musetel. nimic. acum astept sa mai treaca macar o zi ca sa ma pronunt si cu privire la aceste picaturi minune. sa vedem ce-i de capul lor.
ideea centrala nu este insa starea de nervi provocata de usturime sau de lacrimare continua, ci gandurile negre care probabil ca isi au baza si in serialele la care ma uit in ultimul timp. anatomia lui grey si dr.house. daca as avea probleme atat de grave cu un ochi incat as ramane fara el? daca as ramane oarba? cum m-as simti? deci se vede ca deja am luat-o pe alte carari.
in conditiile in care acum sunt intreaga si sanatoasa, nu stiu ce sa zic ca m-ar afecta mai mult. lipsa unei maini, a unui picior, a memoriei, a vederii, a auzului. si nici nu e corect sa gandesc asa ceva. dar nici nu pot sa ma abtin fara sa ma gandesc ca exista pe lumea asta oameni care nu vad un rasarit, nu-si mai vad copiii sau parintii, nu mai pot face o fotografie, nu pot vedea cea mai frumoasa pereche de pantofi din lume sau cea mai mare piata. oare lucrurile astea chiar se compenseaza prin dezvoltarea altor simturi? cred ca as fi foarte trista daca nu as mai putea vedea. probabil ca as putea s-o iau de la capat cu unele lucruri, dar cred ca as fi foarte trista. si mi-ar fi greu. si daca as cunoaste pe cineva in situatia asta, probabil ca i-as spune ca asta nu e sfarsitul lumii. dar tot mi s-ar parea foarte trist.
nu sunt in situatia asta insa si dumnezeu sa ma ajute nici sa nu ajung.
promit sa mai pun 4-5 randuri de picaturi si sa ma infiintez si la doctor pentru consultare.
No comments:
Post a Comment