le grand bleu

le grand bleu, marele albastru, el gran azul, the big blue. whatever.

as putea sa revad filmul asta over and over and over...and over again. si nu m-as plictisi. de film, de actiune, de umor, de actori, de muzica mai ales.



mi-a fost recomandat de profesorul de geografie din anii de liceu. dl hanganu.
si am reusit sa il vad la mult timp dupa. l-am tot cautat, l-am gasit la o biblioteca publica din madrid si l-am tot (re)vizionat. as vrea sa il cumpar la un moment dat. pentru ca este superb filmul. te introduce intr-o stare si te aduce in alta. pleaca undeva cu un scop si ajunge la destinatie folosind toate mijloacele posibile.
nu as povesti nimic din el. pentru ca merita vazut.

unii m-au intrebat de ce mi-a placut asa de mult. ca nu e cine stie ce. si nu am stiut neaparat ce sa raspund. un film te poate atrage din foarte multe puncte de vedere. exista filme care iti plac cap-coada, inclusiv cu tot ceea ce implica realizarea lui. apreciez unele filme datorita actiunii/intrigii/conceptului, altele gratie jocului actorilor, multe dintre ele pentru realizare, montaj, efecte, altele pentru ideea din spate prezentata atat de bine pe ecran, altele chiar si pentru o idee nereusita, dar pe care daca o intelegi, incerci sa treci peste realizare si sa te gandesti ce a vrut sa spuna de fapt, iar si mai multe dintre ele datorita muzicii alese. pentru ca, evident, transmite foarte mult.

iar eric serra, in le grand bleu, a facut o treaba excelenta.

in plus, te indragostesti de grecia, without even knowing it.

si inca ceva: e semnat luc besson.

ah, si joaca jean reno.

:)