promit sa nu mai spun niciodata: si totusi este trist in lume...
de ce?
din cauza unor momente din astea...
tocmai ce ma uit la dansez pentru tine...si tocmai ce s-a incheiat un dans. nu as stii cum sa il numesc. ca e arta, ca este viata, ca este teatru sau muzica in dans, a fost extraordinar.
un fragment din spectacolul lui razvan mazilu, urban kiss.
ma voi duce direct la opereta sa il vad, pentru ca nu poti trece prin viata si sa nu vezi asa ceva.
il auzisem pe istvan vorbind de acest spectacol, dar cu atata modestie, de parca nu facuse mare lucru acolo. dar asa sunt oamenii astia...extraordinari.
multumesc, deci.
ce pot sa mai spun si despre marius urzica in astfel de context?!
it's like a kick in the ass, a punch in the face to the fucking reality!! the ugly part of it.
No comments:
Post a Comment