comunicare institutionala

pentru olimpiadele comunicarii de anul asta, membrii juriul pregatesc participantii (ca in fiecare alt an, de altfel, dar acum cu atat mai mult, cu cat au experienta a sute de prezentari facute in fata lor). bibliografie, sfaturi, recomandari, sugestii, articole si multe altele. toate pe site.

la capitolul comunicare institutionala, dumitru bortun, presedinte arrp, scoate in evidenta, foarte clar si corect, conceptul de interes public care ar trebui sa stea la baza actiunilor fiecarei institutii.

"

O data cu “prima secularizare” a societatilor moderne, modelele de “buna societate” si de “bun cetatean” nu au mai fost oferite de religie. Aceasta a devenit o problema privata, fara impact asupra spatiului public, iar rolul ei modelator a fost preluat de ideologiile laice (liberalism sau socialism, nationalism sau comunism). O data cu “a doua secularizare”, petrecuta in societatile post-moderne, nici ideologiile laice nu mai indeplinesc functia de “bolta simbolica” pentru marile grupuri sociale. De unde o profunda criza de repere, ascensiunea populismului ca ideologie-surogat si apelul quasi-unanim la marketingul politic. In lumea civilizata de astazi, steaua calauzitoare pentru o “conduita corecta” a ramas interesul public, ultima reduta a proiectului de societate rationala. El este definit ca rezultat al dezbaterilor ce se duc in sfera publica cu privire la binele comun. Este vorba de rezultanta reiesita in urma negocierii dintre actorii spatiului public (organizatii politice si organizatii civice, institutii statale si societati comerciale). In fond, interesul public este produsul unei confruntari acerbe intre vectori de comunicare.

Asadar, institutiile publice au misiunea de a servi interesul public, iar functionarii publici au datoria de a contribui la realizarea obiectivelor ce rezulta din misiunea institutiei pentru care lucreaza. Din pacate, institutiile noastre publice sunt tribalizate, sunt impartite in clanuri si parazitate de grupuri de interese care nu au nicio legatura cu interesul public. Putini sunt functionarii publici care se identifica cu interesul public. Majoritatea lor se percep ca “simpli slujbasi” sau, mai rau, ca “bugetari amarati” – de unde si comportamentul lor: fie slugarnic si obedient fata de superiorii ierarhici, fie pradalnic si agresiv fata de cetateni.

In ce masura sunt de vina functionarii publici pentru acest comportament? Le-a spus cineva, vreodata ca ei se afla in slujba interesului public? Le-a explicat cineva ca interesul public este expresia negociata a binelui comun? I-a ajutat cineva sa constientizeze aceasta misiune onorabila si sa-si formeze o identitate de “ostas al binelui comun”, care sa le ofere un sens mai inalt al vietii si mai mult respect de sine? Intrebarile mele sunt retorice. Nimeni nu le-a transmis astfel de mesaje. Daca s-ar fi intamplat asa-ceva, astazi am fi putut vorbi de o culturta organizationala in institutiile noastre publice; am fi putut spune ca societatea romaneasca a pornit pe drumul modernizarii, ca avem sanse de a intra in randul lumii.

"

continuare.