take your time

February 12, 2008

nu fugi de deciziile tale

daca ai putea sa retraiesti anumite momente, oare ai face lucrurile diferit?

poate ca ai proceda sau ai actiona in acelasi mod, involuntar sau poate, cel putin, te-ai chinui sa schimbi ceva, catusi de mic si nesemnificativ in speranta ca trebuie sa fie mai bine ca prima data.
iei decizii in viata care crezi ca te coafeaza cel mai bine intr-un moment anume. te gandesti uneori mai mult, pui in balanta, faci liste cu pro si contra, alte decizii le iei pur si simplu la intamplare. din instinct, intuitie, fler. crezi ca asta o sa iti fie norocul. deciziile corecte pot fi si unele si altele.

ma gandesc daca eu am facut deciziile corecte pana acum. sunt balanta si nehotarata prin definitie. si iau si decizii in graba si decizii cantarite. uneori nici nu mai stau pe ganduri, alteori imi ia o saptamana.

cel mai fericita sunt cand iau hotarea sa plec in cate o calatorie, o plimbare, o iesire oriunde. orice lucru neplacut s-ar intampla pe drum se compenseaza intotdeauna cu destinatia in sine, cu alte momente mult mai interesante.

toate astea se trag de la filmul pe care l-am vazut aseara si anume: run lola run. lola rennt pe limba lui la origine, germana.


in film exista 3 planuri de actiune: de fiecare data, Lola trebuie sa ia o decizie. fiecare pas, fiecare gest sau miscare care il/o face pentru a realiza obiectivul determinat de hotararea ei conteaza intr-o proportie foarte mare, cu atat mai mult cu cat se intersecteaza cu gesturile, pasii si actiunile altor persoane.

povestea: prietenul lolei, manni, uita in metrou o geanta cu 100.000 de marci. banii din geanta trebuie sa ajunga la ronnie, traficantul de masini. pentru a-i demonstra astfel o treaba reusita si pentru a castiga increderea acestuia. asta era testul. odata ce manni uita de geanta, in graba de a scapa de niste politisti, isi da seama ca in 20 de minute moare, daca nu face rost de banii aia. salvarea? manni isi cheama in ajutor prietena, lola, care evident, nu are la dispozitie decat 20 de minute pentru a gasi o solutie. sa gaseasca un 'sponsor' care sa ii dea banii, sa caute direct metoda prin care sa faca rost de bani si sa alerge pana la manni sa il scape. caci de nu, manni jefuieste un supermarket. poate-poate va gasi acolo suma dorita in schimbul vietii sale. timpul trece si acum depinde (cam) totul de lola.

imi plac foarte mult filmele care folosesc flash-uri pe post de secvente si iti pun memoria la contributie. ca regizor, trebuie sa gandesti foarte bine actiunea pentru a-ti permite sa te joci cu astfel de scene. vezi momentele in care lola se intersecteaza cu diferite personaje in fuga ei pentru a salva onoarea si viata lui manni.

exemplu: o femeie pe care lola o loveste accidental in primul plan, castiga la loterie, se imbogateste, veselie mare. in al doilea plan, vedem rasturnarea de situatie, in care aceasta este saraca si ajunge sa rapeasca un copil, in urma pierderii propriului copil. apoi, in a treia situatie, o regasim intr-o conjunctura religioasa.

muzica suna bine (What a Difference a Day Made/ Dinah Washington; Wish / scris si cantat chiar de eroina, lola aka franka potente...etc.), actiunile se leaga, te pune pe ganduri. se petrec toate pe fuga, dar momentele de respiro capata si mai multa greutate. clipele petrecute de ei in pat, cand la inceput ea il intreaba cat de mult o iubeste, clipe care apar in oglinda cand el la randul lui o chestioneaza pe lola.

si totusi, ma gandesc daca viata mea ar fi mai diferita fata de ceea ce este acum daca nu as fi luat anumite decizii atunci cand am crezut eu ca e momentul sau ma gandesc daca oi fi ratat pana acum ceva, in ideea ca 'si maine este o zi'.

1 comment:

Anonymous said...

salut! am vazut si eu "run, lola, run" cu muuult timp in urma. acum vreo 7 ani. eram micuta pe atunci, n-am inteles mare lucru. aseara insa, cand m-am pus in pat si am inchis ochii, am avut avut un soi de flashback: imaginea lolei in timp ce fugea...a fost o secventa scurta, care m-a tulburat putin. azi insa am revazut filmul (god bless dc++), si am inteles de ce aveam nevoie sa-l revad. dar asta e o poveste mai lunga. in fine...,apoi din curiozitate am cautat informatii pe bloguri si site-uri romanesti si am dat de blogul tau. interesant, ma bucur sa vad ca si altii inteleg si apreciaza :). am simtit nevoia sa spun asta. bafta! andrada, sibiu