prison break s-a terminat, oficial. sau cel putin pentru toti curiosii, fanii, impatimitii care stiau ca episodul 13 din seria 3 ar fi ultimul. ultimul, din cauza grevei, but still, nu a iesit nimeni la rampa sa declare ceva episoade noi sau un nou sezon.
am urmarit serialul si trebuie sa recunosc ca nu asa usor, cu una cu doua. adica a inceput sa se difuzeze la noi, au trecut vreo 4-5 episoade pana m-am trezit si eu. am zis: ce, alt serial cu evadari, criminali condamnati, avocati, inchisoare si o intriga pasionala eventual..?!
si atunci a venit mirela si mi-a dat cele 2 dvd-uri cu prima serie.
ce pot sa zic?!
am vazut prima serie in 3 zile. mult, as putea spune, la cat de concentrata, atenta, focusata eram pe monitorul de la calculator. dar mai aveam si serviciu si treaba pentru serviciu si curat de facut si eventual niste ore de dormit.
cu sufletul la gura am intrebat-o pe mirela si de sezonul 2. a promis ca mi-l aduce. dupa 2 zile de asteptare, 2 zile lucratoare urmate de un weekend lung, am intrat pe net si da-i, frate, si descarca. 22 de episoade din sezonul 2, plus episoadele speciale (dintre sezoane, cu interviuri si previziuni vizavi de ceea va urma). am uitat sa mentionez, asta se intampla prin decembrie, pe la inceput. si a urmat sezonul 2. cand ma culcam tarziu in noapte spre dimineata si michael scofield era all over. si prietenul meu nu intelegea ce imi place asa mult la serialul asta.
pana cand a venit vacanta si a inceput si el. si s-a uitat pe rand. la inceput, mai timid asa, cateva episoade pe zi, pana ce 2 zile inainte de revelion, a stat numai pe televizor. de data asta l-am rulat pe dvd player. si eu mot, evident. a doua oara si nu ma plictiseam. deja dependenta. clar.
intre timp, am descarcat si urmatoarele 8 episoade din sezonul 3. 8, pentru ca dupa aia s-au rasculat scenaristii in cautare de drepturi, bani si recunoastere.
se mai filmasera alte 5 episoade, dar difuzarea lor de pe 14 ianuarie incolo, ca asa trebuia tinut spectatorul. in suspans. parca mai slab serialul, pe mine insa ma tinea in aceeasi tensiune. dependenta nu trece usor. si a venit 14 ianuarie. cand a urmat episodul 9, si apoi 10 si tot asa. azi am vazut episodul 13. nu pot sa spun ca m-a dezamagit, nici ca mi-a placut foarte tare. dar mi-a placut. si sunt la fel dependenta. si astept cu nerabdare alte episoade sau un alt sezon. pentru ca au ramas semne de intrebare, probleme nerezolvate, idei care trebuie puse in practica, refulari suspendate, planuri de dus la indeplinire si fani nesatisfacuti.
in primul rand. frumoasa melodie de final. cu gandul de la primele note spre mullholland drive si clubul silencio, "llorando" s-a potrivit perfect cu despartirea fratilor, drumul lui michael catre razbunare, plus inchiderea lui sucre in sona si bucuria de sef temporar castigata in urma filozofiei declarate in fata detinutilor a lui t-bag. si sa nu uitam, de zambetul pustiului reintors acasa, primit cu bratele deschise de rude, prieteni si cu un cos de baschet mai mare cu vreo doua capete decat el.
apoi, motivele dependentei.
e un serial misto. ma face sa ma uit la fiecare episod cu aceeasi curiozitate si nerabdare, deci e un serial misto. nu bate friends, dar e misto. si pana la urma, nici nu le pot compara, caci acolo e o alta poveste de iubire.
personaje misto. pe cat de mult mi-a placut eroul, pe atat de mult frate-su, lj, mahone, c-note, sucre, t-bag, westmoreland, sara, pope si nevasta-sa, kellerman, sofia, whistler, mcgrady ala micu.
actiune pe durata fiecarui episod, frate. in primul sezon, mai sa plang cand sa-l omoare pe lincoln pe scaunul elecric la data programata. apoi in al doilea sezon, eram clar si eu on the run.
replici misto. in special replicile lui t-bag. nu prea imi vine in minte acum
"hey, pretty, tic-tac" (t-bag catre michael, cand cel din urma este scos din celula cu putin timp inainte de evadare)
"Not that hot? When this guy woke up, he was white!" (t-bag aratand in directia unui negru, vorbind despre temperatura ridicata din celule)
etc.
imaginea lui michael in spatele tuturor celorlalti. 'the brains'. sustinuta de actiunile lui, de generic, de modalitatea de a rezolva situatiile fara sa-i bage pe altii in ceata, pentru ca e 'mai bine pentru ei sa stie cat mai putin'.
muzica. imi place. nu stiu daca mi-ar fi placut asa mult in alt context. dar se leaga si da bine cu serialul. e de-acolo.
intalnirile dintre michael si sara. atingerile de mana, floarea din hartie, nehotararea ei, rabdarea lui in acest context, increderea, privirile, marturisirile cantarite in momentele cheie.
filmarile din inchisoare. prima, adica din fox river. limbajul imprumutat (ca si in alte seriale de gen, de altfel), hainele, curtea. tot.
evadarea. pare si nu pare sa mearga conform planului. dar exista o evadare.
iubirea lui michael pentru lincoln si vice-versa. chestiune recunoscuta si de veronica, avocata, la un moment dat. sa faci un serial pe tema asta, cred ca asta e foarte tare. omul isi face planul, isi insceneaza jaful, se baga in aceeasi inchisoare cu frate-su ca sa il salveze de la pedeapsa cu moartea. hmmm. nu pare cine stie ce. trebuie sa tii in frau serialul ca sa fie ceva de capul lui.
intalnirile lor, ajutorul reciproc si imbratisarile mai mult sau mai putin manly. call me sentimental, but i care not. totul se intampla la nivel emotional, nu rational. daca se termina cu happy end, desi poate ar da bine moartea lui michael, eu ii cred. si ma bucur si mai mult.
exagerarile pe care le vad uneori ca pe niste coincidente. pentru ca mie mi s-au intamplat unele de nu imi venea sa cred si sa vad ochilor. exagerari privite in serial ca pe tragere de timp, rasturnare neobisnuita de situatie si tot asa. ca sa ma tina pe mine in suspans. what can i say? well done. tot in suspans ma aflu. suspans rezervat, cu doza de rabdare pusa deoparte, pastrata pentru viitoarea intalnire.
in fata astora, palesc toate chestiunile pe care le fac the bad guys pentru a acoperi cheltuieli, crime, spagi, pentru a ascunde oameni si pentru a-i scoate in fata pe altii, pentru a trece sau a bloca legi, pentru a se mentine sus. si pe tema asta s-au mai facut filme. dar nu in contextul asta. si asta e realitatea. dar nu fata in fata cu personajele noastre principale.
deci, da, cred ca se intelege. am vazut serialul asta cu sufletul la gura, cu si fara subtitrare, am revazut multe episoade cand s-au mai uitat si altii, am dat next, next, sa le vad pe toate, dar l-am si asteptat cu rabdare cand il dadeau initial in state si abia apoi il descarcam, incepend din ianuarie. probabil exista si o ierarhizare a dependentei. astept sa aflu ce se va intampla in continuare. caci sigur va fi o continuare. deocamdata, o pauza.
ah, si poze, aici. :))
No comments:
Post a Comment