de ce nu am schiat iarna asta

ziceam ca am inceput prost anul. da prost, nu asa. nu ca s-ar fi imbunatatit intre timp, dar nici sa nu ma plang nu e cazul.

ideea e ca am trecut peste faza cea mai nasoala cu pierdutul/furatul portofelul, odata ce am apucat taurul de coarne si am inceput sa stau la cozi pentru acte. numai ca pe zi ce trece, imi dau seama ca fara buletin esti un om mort. oare dupa ce iti faci alt buletin, te poti considera, as good as new?! nu cred.

deci...as we speak, eu nu am nici un act de identitate cu ajutorul caruia sa pot spune ca eu sunt ana. si maria si vasilache. ba as putea spune ca am abonament ratb, dar si la ala mi se cerea buletinul. m-am tot rugat sa mi-l faca ca stiam datele din buletin. de fapt, din cartea de identitate. asa ca doar pe ala am numele inscris. in rest, let the bygone be bygone. zice poetul.

dar sa punem elementele in scena. ne pregateam de petrecerea de revelion. o rochie pusa deoparte, un pulovaras peste, cizmele...okei...desi as fi preferat niste blugi, dar oricum ma imbrac rar in rochie, asa ca de data asta am zis rochie de revelion. mai ales ca mi se parea ca imi sta bine cu ea. cu moate in cap, ca eu am zis nu coaforului public sau privat, care imi ia banii pe 30 de minute de foehn cu aer cald folosit pe paru-mi proaspat spalat. si mai sunt si pretentioasa.

si ca sa evit nemultumiri in prag de 2008, m-am apucat sa ma fac (mai) frumoasa (:)), singura la mine acasa. ulterior cu ajutorul lui misu. si am zis intre timp sa mananc totusi ceva (desi ma pastram pentru asa zisa mancare faimoasa din club). ce sa fie? ce sa fie?! pai sugus sa fie, sa am multa energie! dar sugus, pe ele, pe mama lor, s-au dovedit a fi ale naibii de tari si uite-asa am scuipat carameaua cu tot cu un dinte, care nu-si mai gasea locul in gura. zic, frate, dar ce tari sunt astea sau ce naibii au in interior?! dar de unde?! era dintele meu cu pivot cu tot. bine ca nu l-am inghitit, am realizat ulterior. caci era si mai mare tragedia. alti bani, alta nebunie. de unde dinte, de ce aveam un dinte intrus in gura, cand picase cel de dinainte si de ce? no fucking idea. or clue. okei...deci picase un dinte, nu stiam de cand si de ce a trebuit inlocuit la momentul respectiv, stiu doar ca trebuia pastrat cu rigurozitate pana la urmatoarea inalnire cu dentista.

si cum spuneam, moate in cap, rochie pe pat, dar dinte...dinte lipsa. not funny, no, no, no. nu era chiar la vedere, dar revelionul te indeamna la ras cu gura plina si eu aveam o gaura in gura. aoleu, aoleu, intr-o ora mi-a trecut. am zis, da-l naibii. asta sa fie supararea. (intre timp sora mea ramasese in pana cu masina in drum spre bucuresti, unde avea si ea de gand sa petreaca revelionul). ok.

mare petrecere mare de revelion, am trecut peste incident, am adunat ceva rabdare pana cand am plecat spre munte. am zis, wow, munte, schi, rasnov, predeal. ne-am imbarcat si am plecat. am preluat schiurile de pe drum, adica de la parinti de acasa din ploiesti (mai exact din beci) si am facut o oprire scurta la omv. am luat portofelul din geanta, am alimentat, am luat niste pateuri si dam sa plecam mai departe. radu: pai de ce sa nu stam mai bine la masa la omv sa mancam? pai sa stam. si ne-am asezat. am mancat. radu mai rapid, hai sa cumpere niste solutie pentru parbriz. cu bani din portofelul meu. se duce, cumpara, vine la mine, nu mai tin minte de ce (el zice ca sa-mi lase porfofelul) si se duce sa puna solutia. eu incerc sa strang nebunia de pe masa, ma razgandesc, ca nu vad cos de gunoi, iau sacosa cu apa cumparata pentru drum si plec. si dusi am fost pana la rasnov. frumos drumul, frumoasa vremea, misto atmosfera. am ras, a fost algomerat, dar noi tot am ras. si am ajuns pe seara. serpentine, zapada o groaza. nu-i nimic, am mers incet. eu am condus.

cand sa ajungem la pensiune, masina nu urca. si uite-asa, alti nervi. mai ceva ca dintele. masina nu urca, dom'le, ca doar are cauciucuri de vara. pai cum dracu?! daca nimeni nu s-a sinchisit sa cumpere, sa schimbe. nu o lua in sus si pace. un derdelus mai incapatanat si o panta de x% si uite-asa am parcat masina la poale, dupa vreo 3 -4 incercari si am luat bagajele in carca spre pensiune. nu a fost bai, ca erau doar 100 si ceva de m. dar grija pentru viitorul nostru in masina cu cauciucuri de vara tot a ramas.

ne intampina gazda, ne arata pensiunea, camera. pai hai sa completam formular de cazare si sa si platim. unde e portofelul? pai unde e? nu e la tine? nu. nici la tine? nu. in geanta, nu. in geaca, nu. in geaca ta, nu. pai tu l-ai folosit ultimul, ca ai cumparat solutie de parbriz. pai nu, ca am venit sa ti-l aduc la masa. pai nu, ca nu mi l-ai adus. eu am plecat de la masa doar cu sacosa cu apa. pai unde e sacosa cu apa? e acolo portofelul? pai nu. in geanta 1, nu. geanta 2, nu. in camera la pensiune, nu. sub scaune, in masina nu. in torpedo, nu. deci nu si nu. nu mai e portofelul.

odata cu portofelul pierdut, nu mai erau nici bani, nici acte, nici card, nici multe altele. (carti de vizita, factura, niste chitante, 1$ norocos (!!!??), carduri de prin alte locuri - gen farmacie, Gima, multiplex, sala sport, abonament, carduri pe care de altfel le foloseam foarte des, fotografii mai noi, dar si mai vechi, fara drept de apel si fara copii la dosar). uite-asa. juma de ora de panica, aoleu, mama, mama. ce facem?! nu avem bani, nu avem nimic. destul de multi bani erau. noroc cu radu care avea cardul mamei lui pentru treburi colaterale. ok, avem cu ce sa platim. mai departe, ce naiba facem?

suna la omv in ploiesti. intreaba de portofel. nimic, evident. suna un prieten, adica pe adi si trimite-l la locul cu pricina. se uita oamenii pe camere, cica nu am lasat nimic in urma, cica una, cica alta. ideea era ca nici masa la care am stat, undeva in colt, nu se vedea bine pe camera video. adica era exact masa aia care nu se vedea bine pe camera. deci la ei se pare ca nu ar fi ramas. la noi, cu siguranta nu a mai ajuns. deci parerea comuna este ca tot la ei a ramas. ca doar erau niste bani acolo. banii ca banii, dar eu fara acte ce fac?

fara buletin, fara permis, fara talon chiar. yap. atat de inconstienta sunt!!! dar daca radu mi-a folosit portofelul, ce sa fac?! nici macar nu am vizualizat obiectul in sine in acel moment al zilei, ca sa fiu sincera pana la capat.

anyway, nu s-a rezolvat treaba in nici un fel, dupa cum spuneam la inceput, am stat pe 7 ian la coada la buletin, dupa ce am incercat sa imi fac alt card (pentru ca il blocasem pe celalalt)

si nu s-a putut ca nu aveam cum sa ma identific (buletinul era la buc, eu eram in ploiesti si tot asa). cel putin am descoperit carnetul de alegator,intre timp.

toate ca toate, dar aveam si niste poze cu mama mea (no longer between us) de care imi pare atat de rau! de poze adica, caci cu situatia m-am obisnuit. foarte vechi poze si foarte frumoase si nu o sa mai am cum sa le regasesc. si uite-asa am stat noi seara in rasnov la un pub-restaurant plangandu-ne de mila, ca ce prosti suntem! si mai mult decat nervoasa, am fost foarte trista.

am zis ca macar sa ne bucuram de munte ca doar e zapada si am schiuri in masina gata sa fie folosite. a doua zi insa, ne-am sculat tarziu. tarziu, nu asa! pe la 12-1. ca ne culcasem si mai tarziu. am zis bine. ne plimbam pe jos, ne cataram, facem poze, vizitam brasovul. mergem la schi urmatoarea zi.

numai ca seara, beleaua era pe teava. ca ma tot durea pe mine spatele si ma tot suceam. si am zis sa gasesc o solutie. (durerea de spate, nu e chiar spondiloza, dar e tot durere mare si nu ma lasa deloc de un timp incoace) sa il pun pe radu sa imi faca masaj sau mai bine sa ma calce. oare cum suna chestia asta? pai pentru mine suna bine, ca aveam nevoie sa simt cum troznesc oasele. dupa cateva secunde insa, au troznit mai tare decat ar fi trebuit. si am zis, stop, ca nu mai pot. maaaaamaaa si a inceput sa ma doara. si nu puteam sa stau nici pe stanga, nici pe dreapta. nici pe spate, nici pe burta. caci durea al naibii. ce ma durea, intreba radu. pai nu stiu, ce sa zic, dar simteam ca ceva nu mai e la locul lui. sau al ei.

radu era disperat, nu stia ce sa-mi faca. eu nu stiam ce sa-i zic sa-mi faca. sau sa-mi fac singura. pai sa sunam la salvare. aia ce sa-mi zica: pai d-ra, cate kg are prietenul dvs? ca poate v-a rupt vreo coasta! aoleu, aoleu, daca o fi asa?! ca durea in continuare.

ma rog...salvarea nu avea cum sa ma ajute prea mult. ca tratament la domiciliu nu ofereau, puteau doar sa ma duca la spital. mi-au zis ce sa iau de la farmacie. pai ce farmacie era deschisa pe la 1 noaptea in rasnov?! asa ca urca-te in masina si hai la brasov. direct la spital. acolo stai si asteapta. pana am trecut direct in injectie si in tratament. m-a pus asistenta cu fundul sus, mi-a bagat un ac de ma durea si fundul si in plus nu ma puteam nici ridica.

langa mine, unul bolnav de hepatita, care mai sa rada de mine, ca imi dadeau lacrimile incercand sa revin la pozitia de sezut. alte detalii sunt useless, am stat inca o ora sa vedem efectul, care efect nici un efect, ca ma tot durea. eram anchilozata de-a dreptul. radu ma imbraca, radu ma dezbraca. for the first time, fara bucurie in suflet si sclipire in ochi. am stat sa cautam farmacie pentru tratamentul prescris. am ajuns la 5 in rasnov. schiatul pe partie era deja istorie.

ps: astept sa mai treaca timpul, sa mai treaca si durerea (inca ma doare cand stranut, cand stau sa alunec pe strada si ma stradui sa ma tin dreapta...) ca sa ma duc si eu o data sa trag o tura cu schiurile. tratamentul intre timp l-am lasat balta, caci pastilele prea tari provocau stomacul sa-si spuna si el cuvantul. am luat o zi si pastile pentru stomac si apoi am zis gata cu pastile de durere a spatelui care genereaza pastile de tratare a durerii stomacului, durere cauzata de pastilele de tratare a durerii de spate. got it? ca eu stiu despre ce e vorba.

astept cu nerabdare buletinul, undeva saptamana viitoare, sa ma duc sa imi fac permis si card si alte alea. ca sa intru si eu in randul lumii.

daca stau bine sa ma gandesc, nu as putea sa cut this long story short. pentru ca m-am mai eliberat odata cu ditamai povestirea. si chiar de nu ar fi asa, faptul e consumat.